Am încercat să-i explic cele scrise în acel comentariu, deşi din data de 15 iunie, când l-am publicat şi până la telefonul de aseară a trecut ceva timp. În primul rând l-am sfătuit să nu mai aplece urechea către Val Guraliuc, fost membru de vază PRM, în prezent rămas cam singur prin PNG-ul lui Becali. În al doilea rând i-am recomandat să facă o vizită la Memorialul Ipoteşti, să vadă ce înseamnă acest obiectiv de cultură, ce valori adăposteşte, cum au fost ele achiziţionate şi de unde, după care să-şi exprime un punct de vedere în cunoştinţă de cauză.
Omul nu mi-a promis că va da o raită pe la Ipoteşti, dar nici n-a negat că în spatele declaraţiilor sale s-ar afla Val Guraliuc. În schimb s-a arătat ferm convins că este de datoria sa de consilier judeţean să facă o interpelare în şedinţele acestui organism, referitor la Memorialul ipoteşti. Nu mi-a spus nici în ce va consta interpelarea.
Revenind la Val Guraliuc, am să aduc în actualitate un eveniment mai vechi, consumat deja. Consilierii judeţeni au hotărât ca revista de literatură Hyperion, aflată în pragul falimentului, revistă fondată de poetul şi scriitorul Gellu Dorian, să treacă în administrarea Memorialului Ipoteşti.
În acest scop, tot consilierii au hotărât ca nişte posturi de cercetători ştiinţifici din organigrama Memorialului, vreo trei la număr, să fie transformate în posturi de redactori. În acest scop, bugetul Memorialului a fost suplimentat pentru acest an cu suma de vreun miliard de lei, poate ceva mai mult.
Prin presa locală s-au scris fel de fel de variante legat de această decizie a consilierilor judeţeni. Nu m-am implicat în această polemică pentru că nu ştiam cum s-a ajuns la decizia ca revista Hyperion să fie editată de către Memorialul Ipoteşti. Până într-o zi, când am fost abordat pe stradă de către Val Guraliuc (foto). Acesta şi-a exprimat indignarea că revista falimentată de către Gellu Dorian este preluată spre editare pe banii publici, adică pe seama bugetului judeţean. Guraliuc a mai susţinut că cele trei posturi de redactori sunt pregătite pentru Gellu Dorian şi acoliţii lui, dar şi faptul că înainte de a da revista la CJ, Dorian a negociat cu primarul Flutur să preia revista la primărie, care l-a refuzat.
I-am promis atunci că voi face o anchetă, iar dacă cele susţinute de el se vor confirma, voi scrie un articol. L-am contactat pe Cătălin Flutur, care a negat că ar fi avut vreo discuţie cu Gellu Dorian pe seama Hyperionului. M-am dus la Ipoteşti şi am dialogat cu directorul prof. dr. Valentin Coşereanu.
Mai ales că între acesta şi Gellu Dorian există o rivalitate, ca să nu-i spun duşmănie, mai veche.
Surprinzător pentru mine, Coşereanu mi-a explicat că preluarea revistei de către CJ s-a făcut cu acceptul său. Revista este prea preţioasă pentru imaginea poetului Eminescu, contribuie la prestigiul cultural al judeţului Botoşani şi că ar fi fost păcat să dispară. În ce priveşte rivalitatea sa cu Gellu Dorian, şi-a învins orice resentiment faţă de acesta şi este hotărât să colaboreze în interesul revistei.
Transformarea a trei posturi din cercetător ştiinţific cu studii superioare în trei posturi de redactori nu i-a afectat activitatea, deoarece acele trei posturi erau de colaborare şi nu de angajaţi permanenţi. Posturile de redactor au fost ocupate prin concurs de către doamna Corlat, poet mult mai talentat ca Val Guraliuc, care a mai lucrat la Memorial. Un alt post a fost ocupat de scriitorul Humelnicu, membru în Uniunea Scriitorilor din România iar cel de-al treilea îmi scapă numele, dar nu-i pila lui Dorian.
I-am spus lui val Guraliuc că cercetarea mea a dus la alte concluzii decât crede el, dar se pare că n-a renunţat în a submina revista Hyiperion, unde creaţiile sale poetice nu-şi află locul. Invidia roade!
În ce-l priveşte pe Eugen Niţură, i-am promis că-i voi lua un interviu despre cultura sa din perioada agriculturii socialiste şi mă voi ţine de cuvânt.
24.06.2009
Ioan Rotundu
