La poarta raiului sosesc doi bărbaţi.
- Numele şi meseria, spune Petru.
- Ion, taximetristul.
- Iar eu sunt preotul Nicolae.
Petru ia un caiet şi începe să-l răsfoiască, după care îi pune taximetristului o pelerină aurită pe umeri, îi dă un baston aurit şi-l pofteşte înăuntru.
Apoi se întoarce la preot şi-i dă o pelerină din cârpă şi baston din lemn.
Preotul priveşte mirat lucrurile primite şi întreabă de ce lui îi dă aşa şi taximetristului din aur.
- Da, spune Petru, când tu ţineai slujbă lumea dormea, dar când el era pe traseu lumea se ruga!
(Petrea Prostul)