Ante 89, când românul făcea vorbire despre Lumină, se gândea, musai, la Răsărit, fiind învăţat că de acolo vine ea. Lampa, şi ea emitentă de Lumină, era doar a lui Ilici. După modelul sovietic, cel mai cel, s-a pus şi la noi în mişcare procesul de electrificare a ţării, cu poticnelile de rigoare, mai rămânând colţişoare de ţară neelectrificate încă, astăzi periclitând, fără discuţie, integrarea noastră europeană, punând serioase probleme de rezolvat în faţa distinşilor noştri guvernanţi actuali. Vedeţi, pentru ei, o bătaie de cap în plus! Mai mică decât Lumina se dovedeşte a fi Luminiţa, intrată în conştiinţa foştilor pionieri ai ţării ca titulatură de revistă pentru ei, întru formarea lor în spirit proletar şi marxist-leninist. Pentru cei mai mici ca ei ar exista revista Arici Pogonici, şi ea bine burduşită ideologic. Apropo de arici, destui învăţători şi profesori ai acestor vremuri explicau şcolarilor că cel ai mare arici din lume creşte în Uniunea Sovietică, fiind clar că nici nu se putea altundeva. Ei, vremurile! Luminiţa este intrată şi în onomastica noastră românească, aici, în sens bun şi frumos, ca o speranţă în odrasla venită pe lume. Aceasta, total diferit de fantasma Luminiţei de la capătul tunelului pe care, cine ştie, dacă o va mai prinde actuala generaţie. Oricum, românul nostru cel credul, i-a dat credit, precum glorioaselor Caritas, Gerald, altor jocuri piramidale, pline de atracţie şi, ca urmare, cu larga participare românească. Ca să nu mai amintim de celebrul 6 din 49, vrednică găselniţă a Loteriei Române, a cărei conducere a intrat în vizorul DNA. Cum vremurile sunt în schimbare, lucru dialectic, românul tinde actualmente spre Lumina Apusului, aspirând încrezător la aderare şi integrare, aşteptând să se bucure de generoasele raze de Lumină ce-i vor ilumina casa şi viaţa. Noi stâlpi de electrificare vor împânzi cuprinsul patriei noastre capitaliste, întru fericirea generală şi o viaţă lipsită de griji, chiar cele ale zilei de mâine. Este un nou punct de plecare şi de vedere. Mulţi poeţi, ce scriu o limbă ca un fagure
, mulţi manelişti însufleţesc deja norodul cu creaţia lor în domeniu, pusă tot sub semnul şi acţiunea Luminii, fie ea şi de la capătul tunelului, fie mai mică, o Luminiţă. În rest, în sens înalt şi nobil, pentru român, Lumina este purtătoarea vieţii, născătoare de ea, mereu încercând să şi-o apropie, alungând întunericul nesuferit, sperând, cum să nu, cu sete de viaţă la frumoşi şi cât mai lungi Ani-Lumină. Să dea Domnul! (Ionel BEJENARU)