Sărbătoarea Crăciunului are origini mai vechi decât creştinismul care a alăturat lui Moş Crăciun sărbătoarea naşterii Domnului începând cu secolul al IV-lea. În momentul de faţă sărbătoarea Crăciunului se împarte între comercianţi şi Biserica Creştină, la români cea ortodoxă care sărbătoreşte Naşterea Domnului Iisus Hristos.
De-a lungul a mai bine de un mileniu şi jumătate, sărbătoarea Naşterii Domnului a dezvoltat spiritul creativ al credincioşilor care au întâmpinat Crăciunul cu fel de fel de tradiţii şi obiceiuri, cele mai emoţionale devenind colindele cântate sub geamul gazdelor în Ajun.
În perioada comunistă sărbătoarea Naşterii Domnului a trecut în planul doi, în prim plan apărând invenţia comunistă de Moş Gerilă care avea menirea de a-l înlocui pe Moş Crăciun care era asimilat de conducătorii comunişti ca un simbol religios, ceva ce nu se împăca cu ateismul parte al ideologiei comuniste.
Tradiţiile şi obiceiurile închinate sărbătorii Crăciunului au suferit de-a lungul secolelor modificări atât în plan artistic cât şi în cel al conceptului textual dar mai ales ca mesaj emoţional. După 1990 aceste obiceiuri vechi au suferit puternice modificări de prezentate scenică, de costumaţie, de text, elementele moderne introduse alterând frumuseţea originalului moştenit din străbuni şi mai ales mesajul simbolistic integral religios dedicat Naşterii Domnului Iisus Hristos.
În seara de Ajun emisiunea Lumea lu’ Rotundu împlineşte şapte ediţii de când prezintă în prag de sărbătoare reportaje prin care am căutat să surprind tradiţii şi obiceiuri care s-au conservat în forma originală, apărate de imixtiunile modernismului.
În urmă cu vreo 50 de ani Academia Română nega faptul că judeţul Botoşani ar avea o tradiţie etno-culturală proprie pe motiv că fiind un judeţ de intersectare a culturii bucovinene cu cea moldovenească aflată sub influenţă slavă, aceste interferenţe culturale au distrus o eventuală tradiţie etno-culturală proprie, dacă ea ar fi existat vreodată.
Vreme de peste trei decenii cercetătorul ştiinţific dr. în etnografie, botoşăneanca Angela Olaru Paveliuc a efectuat cercetări însoţite de o severă acribie ştiinţifică şi a adunat dovezi cum că judeţul Botoşani are o identitate culturală proprie şi că teza cu interferenţa culturală este una falsă. În faţa dovezilor ştiinţifice incontestabile înmănuncheate de cercetătoare în mai multe volume, Academia Română a fost nevoită să recunoască identitatea culturală a judeţului nostru.
Din păcate, munca de-o viaţă a cercetătoarei a fost umbrită de poziţia preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac care, la pensionarea Angelei Olaru Paveliuc n-a marcat evenimentul şi nu i-a mulţumit public pentru efortul depus de a apărea imaginea şi identitatea culturală a judeţului Botoşani. Măcar o diplomă de recunoştinţă să-i fi înmânat într-un cadru cât de cât festiv ca un fel de recompensă morală deşi ar fi meritat cu prisosinţă şi una de natură financiară. Dar despre cum a umilit Ţâbuleac cultura botoşăneană am mai scris şi voi mai scrie şi în alt context cultural.
Cum spuneam, am căutat ca prin reportajele la Lumea lu+ Rotundu să surprind elementele originale ale tradiţiilor şi obiceiurilor de Crăciun. Pe valea Siretului, începând de la comuna Tudora şi până la limita de nord a judeţului, respectiv comuna Mihăileni, sunt tradiţii şi obiceiuri foarte bine conservate. Eu am ales pentru acest Ajun al Crăciunului comuna Vârfu Câmpului, găsind înţelegere şi colaborare la primarul Maria Huţu.
Am filmat colinde cu mesaj extrem de vechi şi care nu se mai cântă prin alte părţi ale judeţului. Referentul cultural Maria Olaru a fost cea care a făcut o selecţie de colinde şi tradiţii începând cu copii de grădiniţă şi oprindu-ne la tinerii ieşiţi de pe băncile liceului. Educatoarea Adela Budeanu a pregătit la grădiniţa din cadrul şcolii „George Hazgan” un buchet de colinde care, pe lângă mesajul emoţional, au primit în plus farmecul copilaşilor de patru şi cinci ani care au făcut parte din grup.
La şcoala Maghera Pustoaia învăţătorul Honceriu, de asemenea, a prezentat vechi colinde pe un fond muzical adecvat.
Geanina Ceahlău este învăţătoare la Şcoala Lunca şi totodată nevastă de preot. Colindele prezentate de către grupul de elevi de aici au şi influenţă bucovineană, venită de dincolo de apa Siretului, dar sunt de o frumuseţe uimitoare.
Cu acest prilej am clarificat şi originea dansului cunoscut prin judeţ drept dansul bătrânilor dar care de fapt, la origine, se numeşte dansul mascaţilor şi-şi are leagănul naşterii la Vârfu Câmpului. Este un dans vechi, cu rădăcini pierdute în negura veacurilor, un dans al bărbaţilor mascaţi, deşi prin judeţ se dansează în pereche bărbat-femeie.
Se va putea remarca coloristica costumelor populare, o coloristică cu specific local, fetele purtând nişte pălăriuţe împodobite cu zorzoane.
Încercând să aflu de la elevii din clasele V – VIII o explicaţie asupra mesajului transmis prin colind, să-mi explice relaţia dintre stea, magi, ciobani, şi Irod Împărat niciunul dintre ei n-a fost în măsură să-mi explice, povestind în câteva cuvinte, cine a fost Iisus Hristos şi împrejurările în care s-a născut.
Religia se predă începând cu clasa 0, adică cea pregătitoare. După şapte ani de religie să nu poţi explica cine a fost Iisus Hristos mi se pare ceva de neimaginat. Religia nu va putea fi înţeleasă niciodată de copii noştri când este predată de câte un preot care le citeşte versete din Biblie, le cere să înveţe rugăciuni şi versete pe dinafară, fără să le explice şi sensul, mesajul, adică să le tălmăcească versetele criptate din Biblie.
Rămân la concluzia mea mei veche că predarea religiei în şcoală este timp pierdut şi o încărcare inutilă de programă şcolară.
O istorie a religiilor lumii şi mesajul lor este necesar să fie cunoscute de copii noştri pentru că ele fac parte din cultura generală a fiecăruia dintre noi. Dar pentru a se realiza aşa ceva este necesară conceperea unui manual de către dascăli profesionişti şi nu de către preoţii Bisericii Ortodoxe.
Aşadar, sâmbătă seară, în Ajunul Crăciunului, pe Tele’M Botoşani, în cadrul emisiunii Lumea lu’ Rotundu se va difuza reportajul „Vrfu Câmpului – tradiţii de Crăciun” Vizionare plăcută!