Blestemul secetei
Iazul de la Mănăstireni are o întindere de 6 km şi leagă mai multe localităţi dintr-un capăt în celălalt. Localnicii cred că au fost pedepsiţi din cauza necredinţei, altfel nu pot explica de ce au rămas dintr-o dată fără luciul de apă în care copiii chiuiau de bucurie scăldându-se în zilele toride , iar sătenii îşi adăpau animalele expuse căldurii de pe dealurile sterpe. Primarul comunei din care face parte localitatea, Unţeni, Dumitru Timişag, are o altă explicaţie. „ A secat de la o secetă puternică. Iazul e crăpat în trei locuri şi e papură multă acum. Sătenii se mai duc să adape animalele în ochiurile de apă dintre plante” a spus edilul.
Oamenii din sat evită însă să se apropie dacă nu au „echipament” corespunzător, adică cizme lungi de cauciuc, sau eventual căruţa, ca să fie mai siguri. „Sunt bălţi nu zic nu, dar sunt şi tot felul de orătănii. Şerpi erau o dată. Mi s-a părut că era unul de vreo zece metri, mari domnule. Am urlat o dată la omul meu că am crezut că acolo mi-e sfârşitul. M-am dus să dau apă la cal, că stătuse pe deal de dimineaţă. Tot felul de gângănii, lipitori, şopârle şi milioane de broaşte. Este câte o orăcăială vara de zici că e război”, a spus o localmică de 54 de ani.
Nici o gură de apă
Satul Mănăstireni, nu are altă sursă de apă, decât câteva fântâni în curţile gospodarilor. În ultimii ani, multe animale s-au pierdut de sete, uitate de stăpânii iresponsabili în bătaia arşiţei pe dealurile şi aşa sterpe. Primăria locală a încercat să facă adăpătoare din kilometru în kilometru, dar s-a concretizat doar un singur loc de acest gen, situat la mare depărtare de unele zone preferate de săteni pentru iarba existentă. Iazul fără apă a făcut din ochi unor afacerişti locali care au stat de capul primarului şi a consiliului local din comună până când l-au concesionat.
Singura condiţie pusă de oficialii locali a 
fost să permită sătenilor să adape animalele acolo. „ Au fost scutiţi de taxe, de orice fel de taxe pe o perioadă de câţiva ani. Numai să vină să facă. Pentru că oamenii din Mănăstireni nu au de unde da apă la animale şi asta a fost condiţia. De anul trecut şi până acum nu au venit decât o dată”, a spus primarul Dumitru Timişag.
Doar o dată, astă vară, dar sătenii s-au răsculat, nu au permis noilor proprietari să facă cele necesare pentru demararea unei investiţii. „Ştiţi ce-au vrut să facă? Să dea foc la păpuriş. Adică să dea foc la sat cum ar veni, că dacă ard 6 km de păpuriş ce foc iese acolo?” s-a plâns un sătean. Primarul Dumitru Timişag are altă părere. „Era un foc controlat, cu pompieri cu tot, trebuie să înceapă de undeva să amenajeze, că vor să facă o bază nautică şi alte minuni dacă curăţă locul. Oamenii au sărit însă la bătaie”, a spus edilul.
Împuşcături vânătoreşti prin papură
Chiar şi aşa fără apă, iazul a făcut destule victime, ducând blestemul bănuit de săteni la extrem. Mai mulţi tineri au murit înecai încurcaţi în păpuriş şi mâl. Acul nouă ani, mai mulţi localnici şi doi ieşeni au fost împuşcaţi cu alice, într-o vânătoare ilegală de gâşte. Păsările care vin frecvent în zonă au atras de multe ori vânători vestiţi.
„Acum câţiva ani, cu o barca improvizată dintr-o cameră de la anvelopa unei combine agricole şi o cădiţă, unul de la noi a plecat spre mijlocul iazului când a văzut câteva raţe sălbatice luându-şi zborul şi a tras. El a susţinut că a nimerit câteva dintre ele care au căzut pe malul iazului. Când a dat să le caute prin stufăriş, el a văzut şi câteva gâşte domestice şi a început să tragă în ele. A fost o încâlceală nu ştiu ce, s-au rănit între ei. Nu mai ştiu nimic, s-a lăsat baltă evenimentul”, a povestit soţia unuia dintre cei împuşcaţi cu alice.
Una peste altă, iazul de la Mănăstireni, prin aspectul dezolant pe care îl are în prezent, atestă suferinţa sătenilor privaţi de o sursă de apă pentru animale. Cu toţii ar vrea reamenajarea lui, dar nu lăsat pe mâna unor persoane private. „Primarele ista face afaceri cu iazul nostru şi cu suferinţa animalelor noastre care rag de sete” a strigat un bătrân. Localitatea a fost recunoscut în trecut pentru numărul de capete de animale raportat în fiecare an către Primăria din Unţeni. (Lavinia Preda)
