Trebuie recunoscut faptul că ministrul sănătăţii a fost printre cei dintâi care a înţeles că ordinea, disciplina şi mai ales legea trebuie să primeze în această derută generală. Astfel, împreună cu “specialiştii” în reformă, care au bântuit în lung şi în lat Uniunea Europeană, şcolindu-se aproape zece ani în acest delicat domeniu, au elaborat deja celebrul pachet de legi ale sănătăţii. Printr-un joc riscant, Parlamentul a votat setul legislativ prin asumarea răspunderii guvernamentale. Legile au fost promulgate şi urmează să fie aplicate.
Până aici totul pare oarecum firesc! Eroare! Pentru ca legile sanitare să intre în realitatea românească mai sunt necesare cel puţin două elemente: norme de aplicare şi cunoaşterea acestora. Normele de aplicare, boala veche şi grea a legislaţiei româneşti, vor fi moşite probabil mai greu decât legile în sine, existând riscul ca în momentul apariţiei acestora, legea respectivă să cadă în derizoriu. Lăsăm la o parte faptul că de multe ori normele de aplicare sunt atât de stufoase şi complicate, încât aplicarea unei legi, mai ales într-un domeniu ca cel sanitare, care este în permanentă prefacere, să devină o adevărată piedică.
În ceea ce priveşte cunoaşterea pachetului de “legi Nicolăescu”, situaţia este tristă de-a binelea. Spun acest lucru cu toată răspunderea, bazându-mă pe simplul fapt că imediat după ce controversele în chestiune s-au stins în presă, organizatorii sistemului sanitar profitând de obscuritate au aţipit din nou. Dar nu numai ei!
Un sondaj realizat de o Organizaţie nonguvernamentală, într-un judeţ din Ardeal care a cuprins 2000 de subiecţi, medici şi personal tehnic implicat în reformă, concluzionează că mai puţin de 2% dintre cei chestionaţi au putut enunţa, cu dificultate, titlul a cel puţin cinci legi din pachet, iar sub 1% au reuşit cu chiu cu vai, să prezinte în termeni generali conţinutul a cel mult trei legi. Sondajul a fost anonim, iar răspunsurile sincere. Rezultatele sunt terifiante. Ele au fost publicate în paginile unei gazete din vestul ţării.
O să vă întrebaţi, probabil, ca şi mine dealtfel, care au fost cauzele împotrivirii vehemente, de care au dat dovadă largi categorii de personal sanitar privind conţinutul şi aplicabilitatea acestor legi. Cred că principala cauză şi cea mai periculoasă de altfel, este necunoaşterea de către majoritatea celor care lucrează efectiv în sistem, dar mai ales de către cei care decid soarta acestora. Ar fi foarte interesant, instructiv chiar, de aflat câţi dintre salariaţii Ministerului Sănătăţii, Autorităţilor de Sănătate Publică, Caselor de Asigurări, ai autorităţilor guvernamentale şi locale implicaţi în reformă cunosc această ultimă legislaţie în domeniu.
Credeţi că aceste categorii de “pricepuţi” s-ar supune unui test sincer, identic cu cel iniţiat de tinerii ardeleni? Personal mă îndoiesc! Timpul nu este însă pierdut. Sistemul se mişcă. Reforma nu aşteaptă. Manageri de tot felul, destoinici Directori de altădată, au lăsat munca şi au plecat la şcoală să se lumineze. Şcolarizarea ar trebui extinsă şi la alte categorii de personal, procesul de pregătire specifică trebuie să capete un caracter de continuitate. Sunt semen bune, dar palide. Domnilor guvernanţi şi parlamentari, domnilor directori, domnilor colegi, dacă sunteţi cumva prinşi în hora reformei, însuşiţi-vă legile în forma lor actuală şi aplicaţi-le în litera şi spiritul lor. Starea sistemului sanitar este cu adevărat critică, încât să credem că ne mai putem conduce, în acest ultim ceas, după dictonul integral românesc “lasă bre că merge şi aşa”. (Dr. Cornel Enache)
P.S. Cititorii dornici de dialog pot folosi adresa deja cunoscută. Într-un număr viitor, cu sprijinul dumneavoastră, aş dori să analizăm locul şi rolul factorului politic în reforma sanitară.