Cimitir vechi – de la sfârşitul secolului al XIX-lea – şi important al Botoşanilor, Cimitirul „Eternitatea” găzduieşte mormintele, multe însoţite şi de remarcabile monumente funerare, unor importante personalităţi ale Botoşanilor de odinioară. Între ele, mormântul locotenentului, pilot, instructor de zbor Adrian Adamiu (1900-1929), al tatălui său, Ieremia Adamiu (1874-1922) şi al bunicii sale, Elena Adamiu (1844-1902). Părinţii eroului aviator, Ieremia şi Natalia Adamiu (1877-?), institutori, sunt remarcabili autori de manuale şcolare – unele scrise în colaborare cu alţi colegi de breaslă -, de traduceri (Grimm, Fraţii, „Poveşti”, Botoşani, 1907), de alte scrieri (Adamiu, Natalia, Elena Popovici – Puiu, „Continentele şi România”, Botoşani, 1910). De aici, o educaţie aleasă în familie. Adrian Adamiu, cel care avea să devină erou al aviaţiei româneşti, urmează Şcoala Militară de Cavalerie, absolvită în 1920, apoi, între 1924-1925, Şcoala de Observatori Aerieni şi de Piloţi, obţinând brevetul de pilot la 6 iulie 1925. Activează ca instructor de zbor la Şcoala de Vânătoare, la Flotila de Luptă de la Pipera, la Centrul de Instrucţie al Aeronauticii, fiind, totodată pilot de încercare. O întâmplare nefericită face ca, îndeplinind o misiune – ducerea unei corespondenţe ministrului de război, aflat în apropiere de Câmpulung – Muscel, evitând o aterizare riscantă, în condiţiile unor amenajări de sol, încercând o reînălţare a aparatului, să eşueze şi să-şi piardă viaţa. Presa botoşăneană a epocii a consemnat tragicul şi regretabilul accident („Vestea”, 4 octombrie 1929), soldat cu o moarte eroică, la datorie. În 1934, la cinci ani de la moartea aviatorului botoşănean Adrian Adamiu, oficialităţile locale i-au ridicat un monument, printr-o subscripţie publică, operă a sculptorului Aurel Bordenache, monument aflat şi acum în Grădina Primăriei, în timp ce, la Bucureşti, îi este gravat numele pe plăcile Monumentului Aviatorilor, monument dezvelit la 21 iulie 1935. Astăzi, undeva, în Cimitirul „Eternitatea” din Botoşani, sub un copac, într-un mormânt, îşi doarme somnul de veci eroul botoşănean. Iarna, primăvara, vara, toamna îl găsim în aceeaşi stare de neîngrijire (condamnabilă), puţini botoşăneni ştiind de el, mai aducându-şi aminte. Acestea sunt vremurile nepăsării, fapt trist şi agravant, cu cât Adrian Adamiu onorează istoria Botoşanilor, galeria lor de personalităţi de marcă, atât de numeroasă. Cu atât mai mult, cu cât, de pe soclu, bustul său, trezeşte interesul localnicilor, din generaţiile mai vechi şi mai noi, ca şi al oaspeţilor municipiului Botoşani şi, cum altfel, sentimentul unei recunoştinţe, care vine firesc, uman, românesc. Ca un omagiu pios, Consiliul Local, Instituţia Primarului ar putea face din cele două mărturii ale trecerii prin viaţă a lui Adrian Adamiu cuvenite locuri de omagiere şi, mai mult, locuri de exprimare a Cultului Eroilor Neamului şi ai Botoşanilor, zădărnicind uitarea şi dezinteresul. Ce se pierde acum se câştigă şi se recâştigă foarte greu peste timp, altădată. (Ionel BEJENARU)
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.