- Doctore, am o problemă. În fiecare seară, când mă culc, am impresia că e cineva ascuns sub pat. Atunci mă scol ca să mă uit şi bineînţeles că acolo nu-i nimeni. Mă culc la loc, dar după un timp mă gândesc că poate nu m-am uitat bine. Mă dau jos iar şi mă uit sub pat, fără nici un rezultat, desigur. Pe scurt, deşi îmi spun că e o tâmpenie, simt mereu nevoia să mă asigur că nu-i nimeni sub pat. Doctore, chestia asta îmi distruge viata; puteţi face ceva?
Psihiatrul:
- Hm, da, da... Obsesiv-compulsiv... Aveţi în vedere 4 ani de şedinţe de psihoterapie, câte trei pe săptămână, şi vă vindec de obsesia asta.
Pacientul:
- Şi cam cât o să mă coste, doctore?
Psihiatrul:
- 100 pe şedinţă.
Pacientul (descumpănit):
- Hm, cred c-o să mă mai gândesc...
Şase luni mai târziu, psihiatrul se întâlneşte cu pacientul întâmplător pe stradă:
- Domnule, de ce n-aţi mai revenit pe la cabinetul meu?
Pacientul:
- Cu 100 şedinţa? Băiatul care-mi aduce pizza mi-a rezolvat problema cu doar 5?
Psihiatrul (perplex):
- Băiatul cu pizza?!? Chiar aşa??? Şi cum a procedat?
Pacientul:
- M-a sfătuit să tai picioarele de la pat!
(Petrea Prostul)