Din cuprins: Editorial: România este tot mai aproape (Eva Iova), La mormântul lui Mihai Eminescu (dr. Gheorghe Petruşan), Ziua românilor din Otlaca-Pustă (Anca Butar), Adio bănci în care-am stat şi noi atâta vreme..." (Ana Cioca), O seară culturală dedicată lui Mihai Eminecu (Anca Butar), Doliu în biserica ortodoxă din Mişcolţ (pr. Aurel Becan), Interferenţe culturale româno-maghiare (Gabriela Enea Elekes) România este tot mai aproape
Nu e o noutate că oraşul Jula este invadat vara de mii de turişti români. Majoritatea vin la noi pentru băile termale, pentru atmosfera plăcută a oraşului, pentru numeroasele festivaluri de vară. Auzind peste tot vorbă românească, la ştrand, la restaurant şi la magazine, deseori îmi vine în minte bătrânul dascăl de odinioară, care se plângea că, din păcate, au dispărut românii din Jula.
Au dispărut, zicea el, pentru că degeaba s-au mutat aici mulţi români din Micherechi sau Chitighaz, mutându-se la oraş aceia vorbesc doar ungureşte şi le este ruşine de ceea ce sunt. Dar iată că nevoia e mai mare domn decât toate, pentru că tot mai mulţi îşi dau seama că este un mare avantaj cunoaşterea limbii române. Iar puterea banului e mai tare şi decât ruşinea. La piaţa din Bichişciaba, de exemplu, aproape toate inscripţiile sunt bilingve, maghiare şi române, şi nu doar vânzătorii veniţi din satele româneşti vorbesc cu cumpărătorii în limba română, dar până şi foarte mulţi unguri au învăţat să numere în româneşte. În judeţul Bichiş, precum şi în celelalte judeţe de la graniţa cu România, la locurile de muncă vacante se caută persoane care cunosc bine limba română.
Şi nu este vorba doar de domeniul turismului, ci de majoritatea locurilor de muncă, fie vorba de centru cultural sau firmă de comerţ. Motivul este că s-au sporit proiectele transfrontaliere finanţate din bani europeni, iar pe lângă limbile de mare circulaţie e tot mai mare nevoie şi de cunoaşterea limbilor din ţările vecine. Deci, se pare că a trecut vremea când şcolile noastre generale atât din Bichiş cât şi din Bihor îşi mai pot permite să scoată, după 8 ani de şcoală, copii care nu ştiu să vorbească româneşte. Şi nu ne referim la poezioare, cântece sau poveşti, pentru că învăţarea pe de rost, în mod tocilar, a păţaniilor ţâganului cu popa" sau a căţeluşului cu părul creţ" nu înseamnă cunoaşterea unei limbi la nivel de conversaţie. Tocmai pentru asta ar trebui să fie conştienţi profesorii care duc şcolari în tabere din România să profite de aceste ocazii şi să-i îndrume pe copii ca pe perioada şederii în România să vorbească numai în limba română. Dar până să ajungem la asta, profesorii trebuie să dea exemplu de urmat, adică să vorbească ei româneşte între ei, măcar la şcoală, că în familie şi aşa n-o fac.
Numeroşii turişti români care vin să-şi petreacă timpul liber la Jula se întreabă de ce se numeşte acest oraş capitala" românilor din Ungaria, când pe străzi nu se aude nici o vorbă românească. În magazine, în instituţiile de interes public aproape nimeni nu vorbeşte româneşte. Din păcate, adăugăm noi, nici în instituţiile românilor nu prea. Multe persoane particulare de origine română din oraş dau în chirie apartamente, locuinţe pentru turişti. Întâlnindu-se faţă-n faţă români de aici cu români de acolo, îşi dau seama că aproape nimic sau foarte puţin ştiu unii despre alţii. Ai noştri se supără că cei din România se miră când află că şi în Ungaria trăiesc români. În loc de supărare, ar fi fost mai bine dacă în ultimii 20 de ani ne-am fi obosit să ne menţinem români, să ne păstrăm limba şi cultura românească, pentru că atunci cu siguranţă ni s-ar fi dus vestea şi până în România. Dar asta nu înseamnă că ţara-mamă nu ar fi putut face şi ea mai mult pentru cunoaşterea românilor din jurul graniţelor. Ba, din contră. Restanţe avem în ambele părţi.
Şi totuşi, semnale încurajatoare există. Cum altfel ar putea fi interpretat faptul că în duminica Rusaliilor, mulţi români din România, care până acum au intrat doar ca turişti, în papuci şi cu rucsac în spate, în Catedrala ortodoxă din centrul Julei, acum au venit îmbrăcaţi frumos, în haine de sărbătoare, au stat alături de credincioşii români băştinaşi şi s-au rugat împreună. Români şi români.
O nouă dovadă că biserica poate să ne apropie şi să ne unească.
Editorialul Evei Iova, www.foaia.hu
(Romanian Global News)