Casa Sofian, una din bijuteriile arhitecturale botoşănene este actualmente în... conservare. Monumentul istoric botoşănean a fost încredinţat la data de 9 ianuarie 2003 printr-o Hotărâre a Consiliului Judeţean Botoşani spre administrare de folosinţă Mitropoliei Moldovei şi a Bucovinei. Factorii responsabili au luat ceva măsuri pentru ca imobilul să nu se degradeze mai rău. Au dat de două-trei ori cu coasa prin curte, au dezgolit pereţii de viţa de vie şi au făcut ceva cârpeală cu azbest pe acoperiş. Nu în ultimul rând au pus un paznic contra ocazioniştilor ce obişnuiau adesea să facă chiolhanuri şi să îşi găsească un culcuş în maiestuosul monument arhitectonic.
De atunci nu s-a mai făcut nimic concret. Casa Sofian stă şi azi încovoiată de apăsarea vremurilor. Doar, doar, cei în grija cărora a ajuns se vor îndura să o readucă în atenţie. La un moment dat, protopopul Lucian Leonte spunea că există un proiect pentru reabilitarea clădirii, Protopopiatul Botoşani cheltuind peste 200 milioane lei vechi, proveniţi din colecte de la parohiile instituţiei în vederea realizării studiului geotehnic şi expertizei tehnice, avizate de Ministerul Culturii. Lucrurile se împotmoliseră la proiectul de restaurare, fără de care nu se puteau demara lucrările şi fără de care nu se putea lua în calcul o finanţare de la Minister. Proiectul de restaurare costă aproape un miliard de lei vechi şi acelaşi protopop ne asigura că Mitropolia va suporta cheltuiala.
De atunci nu s-a mai auzit nimic. Totuşi, încurcate sunt căile Domnului. Dacă iniţial se vorbea de fonduri de la Ministerul Culturii şi Cultelor, acum primarul municipiului Botoşani, Cătălin Flutur a adus o veste oarecum bună de la Adunarea Eparhiei Iaşi, unde a participat de curând ca reprezentant al mirenilor botoşăneni. Cea că imobilul are şanse de a intra pe o finanţare din partea Companiei Naţionale de Investiţii.
Casa Sofian este propusă pentru finanţare, dar nu cu bani pentru 2008. În acest an se vor face eforturi pentru terminarea documentaţiilor. Iar în 2009, dacă se va dori cu adevărat, probabil vom avea şi finanţare pentru acest obiectiv, a precizat Cătălin Flutur. Acum sperăm ca măcar în 2009 să se întâmple cu adevărat ceva, fiindcă de cinci ani totul s-a limitat doar la vorbe.
Cu toată încăpăţânarea de a rămâne în picioare, Casa Sofian se transformă încet încet într-un morman de ruine. Geamuri sparte, trepte rupte, uşa de la intrarea principală baricadată cu scânduri bătute în cuie şi un lacăt ruginit, tencuiala căzută, crenelul care a capitulat şi el sub povara vremii sunt doar câteva detalii ce alcătuiesc un tablou sinistru pe care orice privitor îl poate constata în momentul de faţă. Mai puţin cei îndreptăţiţi să rezolve problema restaurării acestui monument istoric. Nu se ştie dacă în condiţiile actuale Casa Sofian mai apucă 2009 sau cine ştie ce alt termen la care guvernanţii se vor îndura de ea. (Eliza Sofian)