Patriarhia Moscovei intre ignoranta si perfidie imperiala (III)

Interviu cu deputatul crestin-democrat Vlad Cubreacov
- Domnule Cubreacov, discutam despre Declaratia Patriarhiei Moscovei din 26 martie 2008 si ne-am oprit la aspectele din Declaratie care vizau perioada evului mediu. Ce sustine Patriarhia Moscovei cu referire la alte perioade istorice?
- Patriarhia Moscovei incearca sa invoce un adevar care se intoarce impotriva ei. Astfel, in paragraful 26 Biserica moscovita spune: „Despre statutul Bisericii Moldovei marturisea frumos renumitul om de stat al Moldovei Dimitrie Cantemir, care a fost in 1693 si in anii 1710-1711 domnitor al Principatului Moldovei: „Altminteri, Mitropolitului Moldovei i se arata in Biserica Rasaritului o cinstire cu totul deosebita, care nu se arata altora. El nu poarta, ce e drept, numele de Patriarh, dar nici nu asculta de vreunul, caci cu toate ca este uns de Patriarhul de la Tarigrad, totusi nu poate fi asezat sau scos din scaun de catre acesta si nici nu trebuie sa astepte, ca toti ceilalti mitropoliti, psifonul (votul – n.n.) Bisericii celei mari tarigradene (...)” Despre independenta de facto a Bisericii Moldovei de Patriarhia de Constantinopol au scris mai tarziu mitropolitul Gavriil (Banulescu-Bodoni), episcopul Neofit (Scriban) si alti istorici de vaza”. Merita sa precizam in completare ca si Mitropolia Ungrovlahiei, adica a Tarii Romanesti, avea acelasi statut de Biserica Locala independenta de facto, ca si Mitropolia Moldovei si Sucevei. Astfel, Patriarhia Moscovei ne arata ea insasi ca in timpul ocupatiilor tariste dintre anii 1769-1774, 1787-1791, 1808-1918 am avut de a face cu o jurisdictie abuziva si necanonica a Bisericii Ruse asupra celor doua Biserici Romanesti Locale si independente din Principatele Moldovei si Munteniei sau asupra unor parti ale lor. In lumina acestui citat din „Descrierea Moldovei” este logic sa ne intrebam: de ce Biserica Rusa este singura din lume care nu numai ca nu a respectat, ci a si incalcat grav independenta de facto a Bisericii Moldovei? Si cum trebuie sa interpretam abuzul canonic din 1813, cand Sinodul dirigent de la Petersburg, condus de un oberprocuror civil ca mandatat al tarului Alexandru I, a instituit o eparhie zisa „a Chisinaului si Hotinului” in timp ce Mitropolitul Moldovei era viu si sanatos in scaunul Bisericii Moldovei din capitala noastra de pe malul Bahluiului? Ar fi fost mai bine pentru Patriarhia Moscovei sa nu aduca in atentie ideea autocefaliei efective a Mitropoliei Moldovei din Iasi, dar, intrucat a facut-o, vom reveni la ea putin mai incolo.
- Ce spune mai departe Patriarhia din preajma Kremlinului?
- Biserica moscovita lasa la o parte istoria si logica, apucandu-se subit de geografie, poate-poate agata vreun argument mai solid. Sa continuam cu paragraful 27 al Declaratiei: „Incercand sa demonstreze ca teritoriul Moldovei „nu a fost niciodata in mod drept teritoriu canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse”, autorii documentelor facute publice de partea romana arata ca atunci „cand Biserica Ortodoxa Rusa si-a proclamat autocefalia, in sec. XV (recunoscuta de Patriarhia Ecumenica abia in 1589), aceasta nu avea jurisdictie canonica asupra teritoriului dintre Prut si Nistru.” Acest argument, in orice caz, nu-i confera vreun privilegiu Bisericii Ortodoxe Romane formate cu mult mai tarziu. Se cunoaste ca in timpul lucrarilor Sinodului Constantinopolitan din 1593, care a confirmat statutul Patriarhiei Moscovei, nu au fost stabilite strict hotarele acesteia; jurisdictia ei este descrisa ca raspandindu-se asupra „Moscovei, Rusiei si a tuturor tarilor Nordului”. O asemenea formula nu poate fi tratata ca excluzand apriori teritoriul actualei Republici Moldova, care este situata, in orice caz, considerabil mai la nord de Constantinopol (sic!). Dimpotriva, Tomosul Patriarhului Ioachim al IV-lea al Constantinopolului de proclamare a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane, trimis la Bucuresti in anul 1885, o numeste concret ca „Biserica Ortodoxa a Regatului Roman”, ale carui frontiere, dupa cum se stie, nici in acele timpuri si nici inainte nu cuprindeau interfluviul pruto-nistrean.” Abundenta lipsa de bun-simt si lipsa oricarei logici m-au constrans sa citez pe larg din acest paragraf. Merita sa dezghiocam putin acest bulgare de idei putine, dar fixe si viclene ale Patriarhiei Moscovei.
- Sa le luam pe rand...
- Unu: Republica Moldova tara nordica! Ciudata geografie... Argumentatia este trasa de par si Patriarhia Moscovei o invoca cu jumatate de gura, crezandu-ne atat de naivi incat sa o acceptam. Sa luam aminte inca o data: „O asemenea formula nu poate fi tratata ca excluzand apriori teritoriul actualei Republici Moldova, care este situata, in orice caz, considerabil mai la nord de Constantinopol”. Doamne, fa-ne sa intelegem de ce ne-am mai zbatut atata sa obtinem la Bruxelles statutul de tara sud-est europeana cand Patriarhia Rusa admite aprioric, ca sa-i iasa ei socotelile imperiale, ca am putea fi cu acelasi succes o tara cat se poate de... nordica. Nu m-as mira sa ni se spuna intr-o buna zi de la Moscova ca suntem chiar o tara arctica sau polara, ca oricum vine mai la miaza-noapte de Constantinopol. Lasand insa ironia la o parte, trebuie sa aratam ca in 1589, Patriarhia Moscovei avea jurisdictie doar in Principatul Moscovei si alte cateva principate rusesti, cum ar fi cele de Novgorod, Reazan, Vladimir, Suzdal. Este mai mult decat cert ca Patriarhia Ecumenica de Constantinopol i-a recunoscut dreptul de jurisdictie asupra tarilor sau partilor situate mai la nord de Moscova. In acel spatiu de jurisdictie canonica nu intra nici Mitropolia Moldovei si Sucevei, o Biserica autocefala de facto, dupa cum chiar Patriarhia Moscovei ne-a aratat. Dupa cum nu intrau nici teritoriile actuale ale Ucrainei, Belarusului, Lituaniei si chiar partial cele ale Federatiei Ruse, pentru simplul fapt ca acele teritorii se aflau in cuprinsul Regatului polon sau a Marelui Principat al Lituaniei, intins de la Marea Baltica la Marea Neagra, si erau organizate bisericeste ca Mitropolie a Kievului sub obladuirea canonica directa a Patriarhiei Constantinopolului. Moldova nu a avut, politic si bisericeste, granita comuna cu Imperiul Rus niciodata pana in 1792. Faptul confuziei sau derutei spatiale deliberate a Patriarhiei Moscovei pentru a ne infatisa Moldova si Mitropolia Moldovei, in premiera absoluta, ca tara nordica este, ca sa folosim o expresie latina, un fel de absurdum absurd?rum absurdissimum, adica cea mai prosteasca prostie dintre prostii. Patriarhia de Constantinopol avea in vedere in 1593 tarile sau partile situate mai la nord de Moscovia, si nicidecum Moldova, care este, dimpotriva, o tara sudica, mai exact sud-est europeana.
- Ce alte absurditati mai merita comentate in acest context?
- Doi: Urmand logica Patriarhiei Moscovei, care pana la un punct este normala, independenta de facto a Mitropoliei Moldovei si Sucevei, invocata corect in Declaratia rusilor, presupunea clar ca aceasta independenta acordata, recunoscuta si respectata de Patriarhia Ecumenica inca de la 1401, nu putea fi incalcata, redusa sau anulata de Biserica Rusa, asa cum s-a intamplat in mod repetat, si anume in anii 1769-1774, 1787-1791, 1808-1918, dupa cum am aratat mai sus. Biserica Rusiei si Biserica Moldovei erau Biserici Ortodoxe surori, iar ocupatiile militare urmate de cele canonice. Independenta de facto a Mitropoliei Moldovei si Sucevei este un argument si impotriva sfartecarii de catre Rusia a trupului nostru bisericesc viu in 1812-1813.
- Patriarhia Moscovei da intr-adevar in bara. Ar mai fi insa de comentat si altceva...
- Trei: Un lucru pe care Patriarhia Moscovei il evita cu grija este relatia de continuitate neintrerupta dintre Biserica Ortodoxa Romana si cele doua Biserici ortodoxe, independente de facto, din Moldova si Muntenia. Patriarhia Moscovei se prevaleaza cu totul speculativ de faptul ca: „Tomosul Patriarhului Ioachim al IV-lea al Constantinopolului de proclamare a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane, trimis la Bucuresti in anul 1885, o numeste concret ca „Biserica Ortodoxa a Regatului Roman”, ale carui frontiere, dupa cum se stie, nici in acele timpuri si nici inainte nu cuprindeau interfluviul pruto-nistrean.” Ceea ce uita insa Patriarhia Moscovei este ca Biserica Ortodoxa Romana descinde canonico-juridic direct din Bisericile, independente de facto, ale Moldovei si Munteniei. Si ca Tomosul din 25 aprilie 1885 a fost precedat de unirea oficiala a Mitropoliei Ungrovlahiei cu Mitropolia Moldovei si Sucevei in anul 1872, cand ia fiinta Sfantul Sinod al Bisericii din Regatul Romaniei. La randul sau, acest act fusese precedat de acordarea la 11 ianuarie 1865, a titlului de mitropolit primat al Bisericii Principatelor Unite, mitropolitului Nifon Rusaila. In aceasta perioada, iar mai exact intre 1856 (Pacea de la Paris) si 1878 (Pacea de la Berlin), crestinii ortodocsi din Bugeac sau Basarabia istorica (judetele Bolgrad, Cahul si Ismail retrocedate Principatului Moldovei, participand nemijlocit la Mica Unire sub Domnitorul Alexandru Ioan Cuza) s-au aflat sub omoforul Bisericii mame, a Mitropoliei Moldovei si Sucevei de la sanul careia fusesera instrainati abuziv de catre Rusia, iar din 1872 s-au aflat si sub omoforul Bisericii Ortodoxe Romane. Merita sa precizam, de asemenea, ca pana la sfartecarea repetata, din 1878, a Mitropoliei Moldovei si Sucevei de catre Biserica Rusa, fusese proclamata, la 9 mai 1877, independenta de stat a Romaniei, sau a Regatului Roman, cum arata Patriarhia Moscovei in Declaratia sa. Sa retinem ca Romania cuprindea atunci interfluviul pruto-nistrean in tot cursul inferior si mediu al Prutului si in tot cursul Dunarii de Jos. Anume in aceasta parte a pamantului nostru a fost infiintata in 1864 Episcopia Dunarii de Jos, cu resedinta la Ismail si avandu-l in frunte pe vrednicul de pomenire Melchisedec Stefanescu. In contrast cu restul Basarabiei care gemea sub cizma tarista si indura prigoana unor episcopi rusificatori numiti si Romanofagi, existenta in sudul si sud-vestul Basarabiei, intre 1864 si 1878, a unei episcopii romanesti a insemnat un Seminar Teologic la Ismail, serviciu divin in limba romana in toate bisericile, invatamant primar obligatoriu si gratuit (celebrele 4 clase romanesti) atat pentru baieti, cat si pentru fete, predarea Religiei in toate scolile, carti si reviste in limba romana cu alfabet latin si tot ceea ce putea sa insemne timp de 22 de ani binefacerile unei administratii civile si bisericesti nationale proprii. Rusii ar putea traduce acest ultim adjectiv ca „rodnaia”. Vatra calda a Ortodoxiei romanesti din judetele Cahul, Bolgrad si Ismail era privita cu ochi rai de ierarhii rusi trimisi la Chisinau, nu insa si de clerul si credinciosii romani din restul ocupat al Basarabiei. Va trebui sa vorbim cu alt prilej despre cauza cauzelor diferendului canonic dintre Bisericile Ortodoxe Romana si Rusa: agresiunea rusa impotriva Mitropoliei Moldovei si Sucevei. Basarabia a fost smulsa din trupul canonic unitar al Mitropoliei Moldovei, asezamant bisericesc national care exista neintrerupt pana astazi. Spun aceasta pentru ca suntem datori a lua in calcul ascendenta istorica de care face abstractie Patriarhia Moscovei in modul cel mai necrestinesc si viclean cu putinta. Biserica Ortodoxa Romana nu a aparut pe loc gol si dintr-o data ca istoria si drepturile ei sa inceapa la 1885, cum i-ar placea Moscovei. Biserica Ortodoxa Romana este singura succesoare canonica si legitima directa a Mitropoliei Moldovei si Sucevei si a Mitropoliei Ungrovlahiei, doua Biserici locale care s-au bucurat din momentul intemeierii lor de autocefalie efectiva. Ne dam insa bine seama ca, din cauza microbului imperial care ii devasteaza, fratii pravoslavnici de la Moscova inteleg mai greu sau deloc ca tot ceea ce e moldovenesc si se refera la Biserica batranei Moldove este profund romanesc nu numai de facto, ca spirit si forma, ci si de drept. Tocmai din cauza asta, pe termen lung, Rusia va pierde rusinos in confruntarea lor canonica cu romanimea basarabeana si transnistreana.
- Domnule Cubreacov, va propun sa ne referim in numarul urmator la alte aspecte importante din Declaratia Patriarhiei Moscovei.
- Cu placere.
Sergiu Praporsic, Flux
(Romanien Global News)