Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Horoscop
Umor
Reportaje
Religie
Editorial
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
17696
De la 07 Ianuarie 2003
122903345

Pelerini la casa Sfântului Ioan Iacob Hozevitul

  • 7 August 2012, 23:00

Pelerinajele la Locurile Sfinte  în zilele noastre de secetă, dureri trupeşti şi, mai ales cele sufleteşti sunt leacul incontestabil. Fiind convinsă de acest mare adevăr, lămurind alte prietene dornice să se închine la locurile sfinte şi la icoanele făcătoare de minuni am purces la drum.
Este ziua Sfântului Ioan Iacob Hozevitul şi de ce să nu luăm şi noi o maşină de la autogară pentru a merge pe urmele Sale, în satul Său natal – Crăiniceni, Păltiniş. Ne-am interesat, am găsit un maxi-taxi de la o firmă RIN la ora 6 dimineaţa prin Săveni. Şi uite-aşa un „mănunchi” de doamne în maşină spre Crăiniceni. Având binecuvântarea părintelui nostru duhovnic de la capela Militară din Botoşani,părintele Ştefan Grădinaru (foto 1), cu ajutorul Maicii Domnului, a Sfântului Ioan Iacob, a Sfintei Paraschiva şi, nu în ultimul rând a Sfântului Serafim de Sarov şi a „Fetelor” sale,  drumul a fost fără probleme. Ajunse la Crăiniceni înainte de a ora opt am mers în recunoaştere, întrebând localnicii cum am ajunge la casa Sfântului. Nimic mai simplu, a fost replica unei vecine de-a Sfântului, coborâţi aceste trepte şi ajungeţi la casă numai că la ora asta este închisă. Având datele problemei am plecat în recunoaştere. Cele născute la ţară, pe malul râurilor judeţului s-au simţit ca acasă. Casa numai bună de dus la Muzeului Satului, fără pic de kitsh, curtea este împrejmuită cu gard vechi de răchită, în curte flori autohtone şi din spatele case se zăreşte Prutul şi Ucraina, pe vremea Sfântului fiind satul vecin.
Încărcate cu spirit Divin, având în plămâni aer curat, emanat de Prut, am mers la biserica satului. Eram primii creştini veniţi la închinare după pălimarul şi dascălul satului. A sosit şi părintele care ne-a binecuvântat şi căruia i-am făcut loc să să se închine în biserică pentru a merge să înceapă utrenia Sfintei Liturghii. În biserică busuiocul era la mare cinste – verde, mult şi frumos mirositor . Veche şi  probabil unică în lume, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe împodobită cu flori naturale şi mult busuioc aduse de bătrânele satului ne-a binecuvântat cu răbdare şi bucuria acestui pelerinaj. În scurt timp biserica şi curtea acesteia s-au umplut de bătrânele satului frumos îmbrăcate şi majoritatea cu câte un toiag într-o mână ca în cealaltă să poarte o sacoşă cu pacheţele pe care le-au oferit pelerinilor la  sfârşitul slujbei, tineri îmbrăcaţi modern dar decent, fii ai satului plecaţi din sat dar care – ne-au mărturisit – nu lipsesc nicicând de ziua hramului satului. Nu a lipsit nici domnul primar cu familia, care a salutat pe cei veniţi la hram.
S-a săvârşit utrenia, în genunchi pe pietriş au stat cei care nu au încăput în biserică, când s-a săvârşit Acatistul Sfântului Ioan Iacob. S-a auzit foarte încet binecuvântarea pentru începerea Sfintei Liturghii şi tot aşa nu s-au auzit de-a lungul Sfintei Liturghii liturgisirea părintelui. Ne-am mai aciuat lângă uşa  de afară a Sfântului Altar (iartă-ne Doamne) să mai auzim puţin. Spuneau sătenii că aşa cum are microfon cântăreţul aşa are şi părintele dar, probabil din smerenie, sfinţia sa nu-l foloseşte. Dumnezeu şi Sfântul Ioan ştie de ce n-a folosit părintele microfonul în ziua hramului!
S-au scos Prapurii, Sfânta Evanghelia, icoana Sfântului Ioan şi în dangătul clopotelor (foto 2) cei şase sfinţiţi părinţi, cu prapurii în faţă, corul  de cântăreţi şi toţi participanţii la procesiune, în cântarea Troparului Sfântului Ioan, ne-am deplasat în curtea Sfântului unde, rudele Sfântului  au făcut pomenirea părinţilor , al bunicilor şi al neamului Său adormit (foto (foto 3). Au fost binecuvântate bucatele pentru pomană şi toată lumea a plecat sătulă trupeşte şi sufleteşte acasă .
În drum spre Botoşani am deviat doi kilometri în stânga spre a ne închina la Sfintele Moaşte ale Sfinţilor: Andrei, Ioan de la Suceava, patru călugăriţe ale Sfântului Serafim de Sarov şi alte Sfinte Moaşte aşezate într-o frumoasă raclă la Mănăstirea de maici Sfânta Treime din localitatea Eşanca.
Surpriza mare a fost acolo când pe lângă Icoana Sfântului Serafim de Sarov (foto 4) am aflat Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu trei mâini -  Tricherousa, vindecătoare de boli şi aducătoare de ploi („după ce Sfântul Ioan Damaschin a ţinut cuvântarile pentru apărarea icoanelor, iconoclaştii i-au tăiat mâna dreaptă. Atunci Sfântul Ioan, ţinând mâna sa tăiată, a căzut înaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerând să-l vindece, şi Maica Domnului a vindecat mâna Sfântului, care s-a alipit în chip minunat la locul ei. Drept mulţumire şi recunoştinţă nemărginită, Sfântul Ioan a adăugat la icoana Maicii Domnului o mână din argint, în partea de jos, astfel încât da impresia că Maica Domnului are o a treia mână. De atunci în această icoană purtând numele "Cu trei mâini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricherousa), sub mâinile Maicii Domnului, este reprezentată şi mâna Sfântului Ioan Damaschin” – www.crestinortodox.ro)  donată special pentru această mănăstire de la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos. (foto 5)
  Rugăciune la Icoana Maicii Domnului cu trei mâini de la Mănăstirea Hilandar
„Cu ce cununi de laude Te vom împodobi pe Tine, Ceea ce Te-ai făcut Lăcaş a toată sfinţenia, având pururea în minte strălucirea razei Treimii ? Apărătoarea celor necăjiţi, Mângâierea celor mâhniţi şi Limanul cel binecuvântat al milostivirii, caută şi spre nevrednicii nevrednicii robii Tăi de sus cu bunătate şi risipeşte norul necazurilor noastre.
Pe Cuviosul Ioan Damaschin l-ai tămăduit degrabă, cunoscând râvna lui pentru Adevăr şi pentru cinstirea sfintelor icoane. Auzit-ai rugăciunea lui şi nu Ţi-ai întors faţa milostivă de Maică, ci ai revărsat din plin darurile dumnezeieşti. Căci nu numai darul tămăduirii mâinii tăiate i-ai dat, ci şi darul înţelepciunii spre buna grăire a adevărurilor dumnezeieşti şi spre lauda Sfinţilor. Pentru aceasta, cu gânduri de mulţumire a încununat icoana Ta şi s-a făcut el propovăduitor al darurilor tale în întreaga lume. Şi pe noi ne miluieşte măcar că nu avem nici râvna, nici credinţa lui fierbinte, fiind cu totul stricaţi de mulţimea păcatelor.
Smulge spinii gândurilor răutăţii din pământul inimii noastre şi sădeşte gândurile înţelepciunii dumnezeieşti, ca să-Ţi aducem Ţie totdeauna mireasma laudelor îngereşti. Cortule al slavei, primeşte-ne pe noi întru cămara bunăvoinţei Stăpânului şi uşile pocăinţei ni le deschide mai înainte de a trece dincolo pe poarta morţii. Întăreşte-ne pe piatra răbdării pe noi, cei ce alunecăm pururea în groapa păcatului. Îmblânzeşte pornirile nemiloase ale patimilor noastre şi în cartea vieşii ne scrie pe noi, cei ce Îţi scriem Ţie cântare de laudă. Zapisul păcatelor noastre îl rupe, Ceea Ce ai dezlegat blestemul Evei prin naşterea Ta şi în locul suspinurilor nemângâiate ale sufletelor noastre răsari nouă lumina bucuriei îngereşti.
Iată, nu mă pricep a Te lăuda pe tine, fiind cu totul întunecat la minte şi străin de tainele scrierii frumoase. Însă cu picătura rugăciunii Tale sfarmă piatra inimii mele, întemeindu-mă pe piatra pocăinţei.
Bucură-Te, Ceea Ce eşti plină de dar, a strigat Arhanghelul către Tine, minunându-se de strălcuirea curăţiei Tale şi luând în minte sfatul sfatul cel dumnezeiesc a grăit Ţie cele străine priceperii omeneşti. Deci, ca Una Ce Te-ai învrednicit a naşte fără stricăciune pe Izvorul vieţii noastre, roagă-L pe Acesta să adape sufletele noastre pururea cu apa milostivirii Sale spre a-I aduce roadele faptelor bune totdeauna.”

Cu bucuria specifică Sfântului Serafim de Sarov am fost primiţi de Maica Stareţă, de Maica septuagenară Daria, celelalte maici vieţuitoare la mănăstire dar, zâmbetul Maicii Teodora ne-a făcut să uităm de arşiţă şi de faptul că suntem aşteptaţi de cei dragi acasă.
Deşi am refuzat iniţial invitaţia la masă pe motiv că suntem sătule, Maica Stareţă ne-a spus că de la Mănăstirea Dvevo (la maicile Sfântului Serafim)  se mânca la nevoie pâine uscată şi tot se mânca ceva dar la dumnealor vom mânca ce au şi tot vom sta la masă. Deşi era cam de-a chindia am mâncat, mâncare binecuvântată, borş călugăresc cu ciuperci, ardei umpluţi cu sos de roşii, pâine ca la mama acasă şi apă rece de izvor.
La plecare, la micul magazin al mănăstirii, fiecare a luat câte un suvenir pentru acasă şi pentru aducerea aminte a acestei zile. În drum spre maşină am fost conduşi de maicile mănăstirii care ne-au iertat că  nu am fost la primul hram (19 iulie Sfântul Serafim de Sarov) dar că ne aşteaptă cu drag la 14 octombrie de Sfânta Parascheva de la Iaşi, al doilea hram al mănăstirii.
Le mulţumim măicuţelor şi ne vom ruga Bunului Dumnezeu şi Sfintei Parascheva să ne ajute să venim la hram, le mulţumim tuturor celor care ne-au facilitat această mică evadare într-o lume mai puţin poluată şi îi Mulţumim Maicii Domnului, Fiului şi Tuturor Sfinţilor care ne-au făcut mai buni unii cu alţii în această zi. (C.I.).


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Horoscop
Bancul zilei: Replica lui Muşatescu
Crin Antonescu a pus căluş liberalismului
Ioan Rotundu
Video: Cine-i criminalul? (partea I)
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog