În crucea nopţii dintre ajun şi prima zi de Crăciun, mai exact în jurul orei 01.00 a zilei de 25 decembrie, casa preotului paroh Dan Irimia a luat foc. Este vorba de casa parohială situată în curtea bisericii Sf. Nicolae, locaş bisericesc aflat la intersecţia străzilor Puşkin cu Petru Rareş.
Focul s-a declanşat din podul casei, cel mai probabil din cauza unui scurt circuit. Unul dintre cei care a observat focul a fost şi prof. dr. Cornel Furtună, vecin cu casa parohială şi biserica respectivă.
Pe la ora 01.00, câinele, care doarme pe o canapea în sufragerie, a început să se agite într-un mod în care nu s-a mai întâmplat. Soţia, Viviana, s-a dus la el să-l liniştească. Atunci a observat o lumină suspectă în holul casei. Căutând să afle de unde vine, a văzut prin geam cum ardea casa părintelui Irimia. A strigat la mine, care am dat imediat telefon la pompieri ne-a explicat profesorul Furtună.
Până la sosirea pompierilor acoperişul casei a fost cuprins de flăcări şi n-a mai putut fi salvat.
Profesorul Furtună, aflat de mai mulţi ani în duşmănie cu preotul, consideră evenimentul ca un semn al divinităţii către părintele Irimia, ca un fel de avertisment.
Cearta dintre profesor şi părintele Irimia a început prin 1999, când Furtună a cumpărat o suprafaţă de teren aflată în spatele curţii bisericii. Când a cumpărat terenul, proprietarul i-a garantat cale de acces. Numai că, între timp, proprietarul a vândut şi restul de teren, iar cumpărătorul şi proaspătul vecin, un anume Arsinei, n-a mai fost de acord ca Furtună să aibă cale de acces prin proprietatea sa. Aşa s-a trezit profesorul proprietarul unui teren asupra căruia căruia nu avea cale de acces.
Pentru început, Furtună l-a chemat în judecată pe Arsinei, ca instanţa să-l oblige la a-i crea cale de servitute. A câştigat procesul la Botoşani, dar la pierdut în apel la Suceava şi în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din nou a deschis acţiune pentru dreptul la servitute, iar instanţa de judecată hotărăşte ca Furtună să aibă cale de acces pe o suprafaţă de teren din curtea bisericii, cu obligaţia să acorde bisericii din proprietatea sa o suprafaţă egală de teren. Rămasă definitivă şi executorie, părintele Irimia s-a opus executării dispozitivului sentinţei judecătoreşti. Furtună apelează la serviciile unui executor judecătoresc şi rezolvă problema pe calea executării silite.
Numai că părintele Dan Irimia n-a fost niciodată mulţumit de modul în care judecătorii au soluţionat cererea profesorului, între cei doi continuând a exista anumite animozităţi generate de faptul că preotul i-ar fi pretins lui Furtună o anumită sumă de bani, drept compensare de ordin moral. Cum profesorul a refuzat să-i dea vreun ban, preotul l-a cam bârfit prin biserică şi faţă de enoriaşi.
Aşadar, incendiul casei parohiale s-a produs pe fondul acestui conflict. Cu toate acestea, profesorul Furtună n-a ezitat să anunţe pompierii, considerând că pedeapsa lui Dumnezeu asupra preotului este suficientă ca Irimia să se căiască pentru modul în care s-a comportat şi se comportă faţă de el.
Chiar dacă a ars numai acoperişul, casa nu poate fi locuită, necesitând ample reparaţii. În ce-l priveşte pe părintele Irimia, el mai are un apartament pe strada Azurului, aşa că n-a rămas în stradă. Necazul cel mare este că pentru părintele irimia anul ce-a venit n-are semne bune. (Adrian Marcu)