La sosirea în capitala României, Vlad Filat a declarat că a venit acasă. Nu în ospeţie, ca de obicei, când un musafir de rang înalt poposeşte într-o alţă ţară. Nu într-un voiaj prin străinătate, ci pe un pământ de care te leagă sângele, neamurile, înaintaşii, limba, istoria şi cultură comună.
De ce Occidentul salută apropirea Chişinăului de Bucureşti?
Gestul premierului de la Chişinău spune totul. Şi nu doar în ce priveşte crezul şi sentimentele lui, după cum poate li s-a părut unora, ci mai cu seamă în ce priveşte obiectivele pe care trebuie să le atingă. Să mă explic.
În urma şederii sale la Bucureşti, şeful Guvernului moldovean a făcut chiar mai mult decât pare la prima vedere. El a semnat, precum se ştie, Convenţia cu privire la micul trafic de frontieră, ceea ce depăşeşte semnificaţia unei înţelegeri bilaterale cu caracter utilitar. E un pas mare pe drumul deschiderii noastre spre UE.
Dar şi mai impotant este faptul că vizita lui Vlad Filat a arătat că UE pare dispusă să ne adopte. Dar nu oarecum, ci doar din braţele României.
Valul de simpatie care se revarsă spre noi din Occident după căderea comuniştilor, generozitatea şi promptitudinea cu care marea finanţă internaţională se oferă să ne acorde asistenţă economică nu sunt întâmplătoare, bineînţeles. Şi SUA, şi UE lasă să se întrevadă că Republica Moldova aparţine Europei, lucru subliniat recent în mod special şi de vicepreşedintele american Joe Biden în timpul ultimei sale vizite la Bucureşti.
Oricâte speculaţii s-ar face pe restartarea relaţiilor ruso-americane sau pe intersul UE de a îmblânzi Moscova, nici Washingtonul, nici marile cancelarii europene nu acceptă sferele de influenţă pe care le pretinde Kremlinul. Tocmai de aceea Parteneriatul Estic este conceput ca un cordon sanitar între Apus şi Răsărit, unde Republica Moldova se poate pune la adăpost.
Fără România, Republica Moldova va rămâne în afara Europei
Să nu ne îmbătăm însă cu apă rece. În noile condiţii, dar mai cu seamă odată cu intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona, expansiunea euroatlantică spre spaţiul postsoviertic va fi amânată, se pare, până la calendele greceşti. Au dreptate analiştii care afirmă că o substanţailă creştere în procesul decizional a ponderii vechii Europe în raport cu noii membri se va consitui într-un inconvenient suplimentar în calea extinderii.
În aceste împrejurări, Republica Moldova riscă să încremenească în proiectul de vecinătate. Să rămână un stat limitrof priveligiat la porţile UE. Să fie sprijinit financiar. Să se bucure de unele facilităţi şi chiar garanţii. Dar nu mai mult.
Astfel, Republica Moldova nu are nicio şansă să avanseze în procesul de integrare europeană. În afară de una singură. Cel de-al doilea stat românesc urmează să se integreze, din punct de vedere politic, economic şi legislativ, în cel dintâi. Cu alte cuvinte, Chişinăul trebuie să aibă un parteneriat starategic efectiv cu Bucureştiul care să îmbrace forma unei alianţe speciale strânse şi permanentizate.
Fără România, Republica Moldova va rămâne în afara UE. Asta e clar. Cine are ochi de văzut, vede!
Axa Bucureşti-Chişinău, o condiţie a aderării la UE
Din acest punct de vedere, axa Bucureşti-Chişinău care se prefigurează în urma vizitei lui Vlad Filat, este un început promiţător. Şedinţe de guvern comune, deschiderea pieţelor de pe ambele maluri ale Prutului, sincronizarea modelelor politice şi economice vor contrubui la europenizarrea treptată a Republicii Moldova, chit că şi în România mai este mult de făcut pentru atingerea standardelor comunitare.
Se vede cu ochiul liber că o graduală apropiere reciprocă a celor două state este privită cu ochi buni de Occident. Vine să confirme acest fapt şi înţelegerea de principiu a premierului moldovean cu preşedinţii Băncii Europene de Investiţii şi Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare care au promis că vor cofinanţa proiectele ce ţin de interconectarea sistemelor energetice şi a reţelelor de gaze între Moldova şi România. Occidentul înclină, de asemenea, să investească în înlocuirea ecartamentului rusesc al căilor ferate cu unul european.
Apropierea dintre cele două state trebuie să conducă treptat la o integrare instituţionalizată pe multiple planuri, realizată pe calapodul UE. Numai în cazul în care cooperarea lor va avea dimensiunea unei uniuni confederative sau a unei axe legitimate şi recunoscute de puterile occidentale, Republica Moldova va putea fi absobită de Uniunea Europeană.
Chiar dacă vor rămâne două state independente, Bucureştiul şi Chişinăul trebuie să redevină o casă comună. Se vor regăsi împreună în Europa numai prin parcurgerea unui drum pierdut, vorba lui Valentin Mândâcanu, între acasă şi acasă. A treia cale, oricât am căuta-o, nu există.
Romanian Global News