Despre faptul că printre noi mai sunt şi maniaci într-ale proceselor şi plângerilor de tot felul nu cred că se mai îndoieşte careva. Tot mai frecvent, când oamenii nu au câştig de cauză în vreun proces intentat sau nu li se soluţionează vreo plângere la Parchet întocmai cu propria convingere, formulează plângeri, petiţii, memorii, de multe ori acţiunile lor fiind duse la extrem. Orice act care nu şi-a atins scopul dă naştere la o nouă plângere. Dacă la instanţe mai sunt situaţii în care se poate invoca autoritatea de lucru judecat, la parchete situaţia este cu totul altfel. Orice plângere adresată trebuie cercetată. Asta implică unele costuri, de la cheltuielile cu remunerarea organelor de poliţie, a procurorilor, şi continuând cu actele de procedură obligatoriu de îndeplinit. Toate acestea sunt suportate din bani publici. Neexistând o reglementare pentru astfel de cazuri, se urmează procedura generală de cercetare. Chiar şi o cauză la care este evident că trebuie să se dispună neînceperea urmăririi penale, suntem nevoiţi să respectăm procedura. Fiecare cauză de acest fel generează cheltuieli de câteva sute de lei RON, fără a mai pune la socoteală timpul pierdut care ar putea fi folosit altfel, apreciază Florina Piloş, procuror. (Dumitriţa AILOAE)