„Încă de la început îmi exprim regretul că nu am putut participa la această lansare de carte, legată de viaţa unei mari artiste şi totodată de moartea fizică a Mădălinei, spun fizică, pentru că ea va rămâne vie în amintirea celor care au iubit-o, celor care i-au îndrăgit şi fredonat şlagărele şi care prin aplauzele lor au ridicat-o pe cele mai mari trepte ale succesului.
Nu-mi vine să cred că pot vorbi la trecut de Mădălina. În anul 1988 am înfiinţat la Botoşani formaţia ,,Clasic Rok’’, o formaţie din cadrul instrumentiştilor din filarmonică care aveau inclinaţie şi spre acest gen de muzică, pentru a aduce un surplus financiar instituţiei (filarmonicii) pentru a reuşi să menţinem orchestra simfonică. Astfel, cu această orchestră am făcut numeroase turnee în ţară invitând cântăreţi care erau în vogă la acea vreme –M.Dauer,C.Chiriac,C.Constantiniu, D.Iordăchioaie,G.Dorobanţu, A.Daminescu, Cotabiţă, M.Runceanu, făceam turnee de câte 20-30 de concerte în ţară şi cu banii care-i scoteam din aceste concerte menţineam orchestra simfonică.
În cadrul acestor concerte invitam destul de des pe Carmen Rădulescu solistă descoperită de Şerban Georgescu care se anunţa ca şi o nouă stea a muzicii uşoare. Fiind înainte de un nou turneu l-am sunat pe Şerban Georgescu pentru a o invita pe Carmen Rădulescu . Mi-a răspuns dezamăgit că l-a părăsit şi că acea stea în devenire va apune încet, încet, ceea ce în timp s-a adeverit. Dar tot în acea discuţie mi-a spus:
- Domnul Ilie vă trimit o nouă solistă care în scurt timp v-a deveni o solistă de mare calibru -Mădălina Manole.
După turneul efectuat în Ardeal, mi-am dat seama că maestrul a avut dreptate. Evenimentele care au urmat social politice au făcut ca eu să plec de la filarmonică, dar am urmărit continuu succesul Mădălinei.
Sigur că despărţirea de Şerban Georgescu, compozitorul, de ce nu, omul iubit, a creat un prim dezechilibru în viaţa artistei când ea ajunsese pe culmi. De ce să nu recunoaştem poate şi unele răzbunări prin influenţa maestrului la anumite case de discuri , radio, tv. etc, au făcut să se închidă uşile Mădălinei şi aceasta a făcut ca depresia să-şi facă loc.
Dar Dumnezeu i-a deschis un alt drum acel al iubirii,al dragostei, al preţuirii, prin relaţia cu acel om minunat Puiu Mircea, un om pe care l-am cunoscut de când avea 5 ani, un om blând care o iubea dezinteresat, îi organiza viaţa şi munca ei şi lupta continuu pentru revenirea ei pe prima scenă. Copilul, rodul iubirii lor a făcut-o fericită, dar sigur că dorinţa de a cânta rămânea, preocuparea ei zi de zi, ceas de ceas.
Revenirea ei în viaţa muzicală m-a făcut s-o invit în acest an în cadrul unui concert de gală la Festivalul,,Mărţişor’’, mi-a fost destul de greu, pentru că avea o singură zi în care reuşea să vină, 5 martie, a trebuit să-l schimb şi pe Marcel Pavel şi pe Niko în alte zile, să devansez zilele de concert pentru a mă ţine de cuvânt faţă de ea, în final am reuşit şi a avut un recital de mare succes şi în e-ul meu m-am bucurat că a fost prezentă la acest festival, m-a frapat atunci dragostea ei de a fi din nou pe scenă şi bucuria de a fi din nou aplăudată minute în şir de publicul dorohoian.
Stabilisem pentru luna noiembrie încă 2 concerte în cadrul ,,Gala tinerilor talente’’, ea urmând să susţină recitalul ei în încheiere.
Era atât de fericită de băieţelul ei, stătea numai de braţul lui Puiu, cu care făcea o pereche nemaipomenit de frumoasă, iar florile pe care le primise o făceau să radieze şi mai mult de fericire. Soarta însă şi-a urmat cursul ei, spre regretul tuturor în sens negativ, pentru ea şi familia ei.
De multe ori succesul omoară sau te ridică pe culmi foarte înalte, în oricare din situaţii ai nevoie de prieteni dragi, dezinteresaţi, care să-ţi fie aproape şi să te ajute. Mădălinei, pesemne, că acest ajutor i-a venit prea târziu în persoana lui Puiu, iar ceilalţi, radioul, televiziunea etc., nu au făcut decât să-i întoarcă spatele aşteptând numai banii pe care au avut grijă să-i scoată după moartea ei în tot felul de emisiuni de-a dreptul meschine.
Acest lucru poate se întâmplă şi în alte ţări, dar sigur într-un mod mai elegant şi cu recunoştinţă înserându-le măcar numele în galeria marilor artişti.
,,Fată dragă’’ ai plecat , lăsând trist pentru o lungă perioadă de timp cel mai iubit fan al tău ,,publicul’’ şi o familie îndurerată pe viaţă de o soartă nedreaptă pe care se pare că aşa ţi-a fost hărăzită.
Prin moartea ta, poate vor învăţa şi semenii noştri să preţuiască artiştii cât sunt în viaţă şi să-i ajute în momentele grele, ca pe adevărate valori ce rămân în istoria nescrisă a neamului nostru” a transmis directorul centrului de cCeaţie Botoşani, Ion Ilie. (Lavinia Preda)