„Prieteni” nevăzuţi

Pâna de curând, daca un parinte vroia sa stie pe unde umbla, ce face copilul sau când nu este acasa sau la
scoala, era suficient sa-i cunoasca prietenii. Azi, când în casele multora domina internetul, nici la sate nu mai sunt feriti copiii de „prietenii" periculosi. Reteaua electronic are cel putin tot atâta rol daunator, cât benefic. E bine daca oamenii (si cu siguranta sunt printre acestia si multi tineri) folosesc internetul ca pe o biblioteca, o enciclopedie atotstiutoare. (editorialul Evei Iova, Foaia Romaneasca)
Însa deseori copiii navigheaza fara nici un control, cautând unele site-uri daunatoare mai mult din curiozitate. Un spot publicitar cutremurator ne arata cum un parinte invita în casa, în camera copilului sau, prietenii care au sunat la usa: prostituate si monstri. Ne îngrozesc aceste figuri, pe care în viata reala nu i-am lasa în apropierea copiilor nostri, însa prin internet - în lumea virtuala - ei intra în camerele copiilor de azi, fara nici un obstacol.
Pornografia, drogurile, extremitatile la prima vedere sunt doar niste curiozitati pentru tineri. Aceasta este perioada vietii lor, când doresc sa cunoasca cât mai multe lucruri noi, ceea ce nu întotdeauna e rau, dar deseori aceste noi experiente nu se opresc doar la faza de cunoastere. Scolile au în program de mai multe decenii asa-numitele „ore de informare sexuala", când sunt invitati specialisti sa le vorbeasca tinerilor adolescenti despre responsabilitatea vietii sexuale. Mai nou, psihologi sau medici sunt solicitati sa tina ore extraordinare pentru tineri despre pericolul consumarii drogurilor. Cu cât succes? Cu prea putin, din moment ce zi de zi auzim cazuri socante în acest sens.
Pe lânga droguri si alte vicii, azi printre tinerii din Ungaria este foarte la moda un alt lucru extremist: ultranationalismul. Partidul Jobbik si Garda Maghiara sunt doar cele mai cunoscute organizatii care atrag tinerii, dar în afara de acestea mai sunt si altele, ca de exemplu „Betyársereg" (Oastea haiducilor) sau Miscarea Hungarista, ca sa nu mai vorbim despre (tot mai) numeroasele site-uri ultranationaliste, despre formatiile de muzica rock care cânta numai despre ura strainilor si despre traumele ungurilor. Si de unde stim ca de aceasta „moda" nu sunt scutiti nici tinerii români din Ungaria?
E suficient sa intram pe site-urile de socializare, cum sunt iwiw, Hi5, Facebook sau MyVip, ca sa ne dam seama ce îi atrage pe tinerii nostri. Elevi ai scolilor românesti afiseaza fara nici o jena pe paginile lor personale poze ale unor extremisti ultranationalisti (ca Szálasi Ferenc) sau ale capetelor rase (skinhead), însemnele nazistilor si fascistilor. Stiu ei de fapt ce sau cine sunt acestia? Mai mult ca sigur nu. Parintii, profesorul de istorie sau dirigintele le vorbesc despre anomalia de a fi de nationalitate român si, în acelasi timp, sa-i urasti de moarte pe români? Ne îndoim.
Acum câteva luni, în legatura cu protestul amplasarii statuii lui Saguna la Jula, cel mai vehement anti-Saguna a fost presedintele de atunci al Jobbik-ului din oras, care a avut gura mare pâna când nu i s-a descoperit originea: din partea bunicilor era român. La fel se „lauda" si presedinta Jobbik-ului din Chitighaz ca este românca, când si-a spus si ea parerea contra statuii lui Saguna.
Unul din cele trei figuri de baza ale Oastei Haiducilor este tot un român. Adica, cu nume românesc. Se numeste Tyirityán. (Bunicul lui cu siguranta s-a scris înca Tiritean.) Astfel de renegati cu siguranta nu numai la români sunt, ci probabil îsi au renegatii lor si slovacii sau croatii. Ceea ce însa nu ne face mai putin tristi. Ci ne demonstreaza ca nici scolile asa-zis „românesti", nici autoguvernarile „românesti" nu ajuta cu nimic ca tinerii români din Ungaria sa nu se asimileze, sa nu devina uneori mai unguri decât ungurii.
Eva Iova, Jula, Ungaria
Romanian Global News