Şi privatizarea-n masă
O măcinau pe Didina
Când stătea singură-n casă.
Mereu-mereu se gândea
Cum să găsească o cale
Sigură şi nu prea grea
De făcut multe parale.
Într-o zi, biata femeie
Se trezeşte vorbind tare:
Mamă, mamă ce idee!
Tre' s-o pun în aplicare!
Seara-n pat, de bună seamă,
Soţul, cum i-i obiceiul,
Se lipeşte strâns de damă
Şi îi explică temeiul.
"- Nu şi nu - spune femeia,
Nu mai vreau decât plătită;
Ce crezi tu, treaba aceea
E de-a pururi gratuită?"
"- Şi cât vrei?" "- Puţin. O mie"
"- N-am decât şapte sutare "
" - Dragă, eu pe datorie
Nu prestez nici o lucrare!
Când faci rost de-o mie întreagă
O să ai tot ce îţi place;
Până atunci, bărbate dragă,
Lasă-mă te rog în pace!"
Şocat, el, ce să mai spună?
C-ar fi vrut să se desfete?
Nu, drăguţă! Noapte bună!
Şi se-ntoarse spre perete.
Liniştea încet s-aşterne,
Soţii încearcă să adoarmă
Însă, cufundaţi în perne,
Amândoi sunt în alarmă.
Sub plapoma grea şi veche
Soaţa n-are pic de stare
Şi-i şopteşte la ureche:
" - Ştii, pe raft sunt trei sutare "
(Dumitru Monacu)