Progresele uimitoare care s-au produs au determinat de-a dreptul o stare de euforie în rândurile celor care promovau o libertate neîngrădită. Dar capitalismul ca orice fapt uman are limitele sale, este relativ si nu poate aspira a fi o retetă universal valabilă. Încă în timpul conferintei de la Bretton Woots economistul englez John Maynard Keynes avertiza că si capitalismul are nevoie de mecanisme de prevenire a unor posibile derapaje, dar delegatia americană cuprinsă de euforia victoriei în cel de-al doilea război mondial a neglijat avertismentele lui Keynes si a elaborat teza cu privire la "autoreglarea pietelor", oarecum, asemănătoare cu lozinca "fiziocratilor" care preconizau ca lucrurile să fie lăsate în voia lor, căci lumea merge de la sine.
Acest liberalism extrem coroborat cu o politică monetară, în care banul nu mai constituia o valoare în sine si care putea fi schimbat la orice bancă pe o cantitate de aur, în greutate egală cu suma înscrisă pe bancnotă, astfel încât, datorită acestei situatii, dolarul american a ajuns să aibă o acoperire reală doar de 4 la sută. Restul fiind hârtii care îndeplineau toate functiile banului pe baza principiului fiducitătii, adică a încrederii pe care o acordau cetătenii banului si nu datorită valorii sale intriseci.
Toate acestea, împreună cu existenta unor paradisuri fiscale, au dus la aparitia faimosului capital financiar, care nu se mai sprijinea pe productia propriu zisă ci pe speculatie. S-a ajuns ca pe lângă marile bănci americane si occidentale să existe câte un compartiment al traderilor care se ocupau de speculatii, adică realizau profituri maxime din tranzactii speculative, obtinând în schimb venituri sub formă de bonusuri de proportii incredibile. La un moment dat sistemul s-a dereglat si din domeniul financiar, criza a trecut în domeniul economiei reale cu rezultate catastrofale: falimentul unor bănci, dar si falimentul sau situatii prefalimentare a unor întreprinderi gigant precum General Motors.
În aceste conditiuni, statul american a fost nevoit să injecteze în respectivele întreprinderi sume enorme de bani din contributia cetătenilor, trecând astfel la măsuri contrarii statului liberal prin interventionism si protectionism. Datorită interdependentei mondiale cu tările din Apusul Europei si anumite tări din Asia, criza a devenit mondială. Totusi semnalăm următorul fapt: China, cu toate că a resimtit o undă de soc a crizei economice, fiind un mare exportator de produse pentru SUA, si-a revenit rapid si astăzi prezintă un P.I.B. excedentar cu peste 7 la sută fată de perioada corespunzătoare a anului trecut. Japonia a realizat un excedent de 0,8, dar totusi un excedent.
Avem si tări care nu au suferit de pe urma crizei. Tările arabe, care aplică legea islamică si care interzice actiuni speculative si dobânzi la credite au fost scutite de criză. Dar Turcia, o tară musulmană, în care băncile sunt mixte, adică unele sunt supuse legilor islamice, iar altele sunt conforme cu cerintele ce se impun unei bănci din Occident, a înregistrat totusi o criză.
Criza, după expresia economistilor, s-a rostogolit si peste tara noastră. Afirm că această criză putea fi evitată. În tara noastră o treime din populatie trăieste dintr-o economie de subzistentă si scapă de sub incidenta crizei mondiale. Pe de altă parte, anumite foruri cum e Banca Natională nu au luat măsuri necesare unei perioade de criză. Dar cea mai mare greseală au făcut-o capitalistii din tara noastră.
Criza la noi în tară a debutat sub forma unei crize psihologice si care a dovedit imaturitatea acestei categorii sociale, nepregătită pentru probleme economice de profunzime, recrutată din clientele politice, orientată univoc spre o anumită piată, văzând efectele crizei în Occident, a intrat în panică si nu a găsit alt mijloc mai bun să-si apere averile decât să înceteze activitatea, să trimită muncitorii în somaj si astfel să realizeze efectiv o criză reală în tara noastră.
Răspunsul autoritătilor cu privire la existenta unui deficit bugetar a fost o actiune directă asupra cheltuielilor, dar tăindu-se cheltuielile s-a operat indirect asupra veniturilor. Iesirea din criză pentru tara noastră se poate face în felul următor: economia natională poate fi considerată un lant în care diversii factori economici sunt verigi ale acestui lant. Pentru a ridica un lant este necesar să găsim veriga cea mai potrivită asupra căreia se poate actiona, ea determinând actiuni asupra unor verigi semnificative. Din moment ce din buget latura cheltuieli este atacată, dar cu consecinte sociale nebănuite, este mult mai oportun să se actioneze asupra laturii veniturilor.
Ori România are o asemenea verigă, dar a naturii. Prin tara noastră curge Dunărea si se varsă în Marea Neagră. Dunărea este un adevărat complex fluvial, pentru că prin constructiile care se efectuează - Dunărea este legată de Main, iar Main-ul de Rin - se crează cel mai mare complex fluvial din lume. Propun creerea unui complex portuar la Sulina si împrejurimi, care să fie constituit din oportunităti de descărcare a vaselor maritime care sosesc la Sulina si reîncărcare în vase fluviale menite să urce în amonte până la portul de destinatie. La fel se va proceda cu vasele fluviale care coboară în aval la complexul portuar Sulina, pentru a fi descărcate si reîncărcate pe vase maritime care pornesc spre porturile lor de destinatie.
În acest scop propun creerea unei Societăti pe Actiuni în care statul român îsi mentine pachetul de control si al cărei scop ar fi tocmai constructia acestui complex portuar si mentinerea în bune conditii a senalului navigabil din tara noastră. În acest scop se vor pune în vânzare actiuni, iar cumpărătorul unui pachet de actiuni în valoare de 500 mln. euro obtine un loc în consiliul de administratie al societătii. Beneficiari ar putea fi, de exemplu, China care este un mare exportator de produse ieftine si care actualmente pătrunde în Europa pe calea ferată a Transsiberianului.
Fireste că această tară ar fi interesată într-un transport naval, deoarece transportul pe calea ferată durează mult, este scump si prezintă riscuri. La fel ar putea fi atrasă India, tările arabe, Iranul si Israelul.
Un mare beneficiar ar fi Turcia care la porturile din Marea Neagră ar putea atrage clienti din tările arabe si apoi le-ar transporta prin complexul portuar de pe teritoriul tării noastre. Alti beneficiari ar putea fi tări din bazinul Mării Negre: Georgia, Azerbaidjan, Armenia. Si, bineînteles, toate tările riverane Dunării. Practic majoritatea tărilor europene.
Prin acest proiect consecintele economico-politice ar fi următoarele. În primul rând am fi principala legătură dintre Europa Centrală si Orientul Mijlociu. În bazinul Mării Negre la ora această există trei mari jucători: Turcia, datorită strâmtorilor, Rusia si Ucraina. Tara noastră se află pe o pozitie medie. Prin complexul portuar dunărean am deveni mai importanti chiar decât Rusia si Ucraina, ceea ce ne-ar asigura un loc mai important în cadrul Uniunii Europene.
Pentru tara noastră avantajele sunt următoarele: constructia în sine s-ar face cu bani provenind din vânzarea de actiuni. Ar demara ramura constructiilor. O ramură aproape muribundă este cea a santierelor navale, ori o înviorare a transporturilor pe Dunăre ar contribui la sporirea comenzilor adresate acestor santiere. Afară de marile porturi dunărene s-ar înviora si porturile mai mici. S-ar înmulti numărul întreprinderilor pe verticală si pe orizontală, care ar lua parte la această constructie, ar pune în miscare si alte regiuni din tară nu numai cele dunărene.
Un mare câstig ar proveni din aportul de investitori străini. Acestia văzând oportunitatea ce li se oferă de-a investi în oportunităti lucrative si având în vedere importanta acestor lucrări vor veni si vor contribui la avântul economiei românesti. Din cele patru faze clasice ale unei crize - după o criză urmează o perioadă de stagnare, după care urmează un avânt - prin această lucrare hidrotehnică de anvergură perioada de stagnare s-ar scurta si avântul s-ar instala.
În felul acesta, anul 2010 ar fi cel al iesirii definitive din criză si înscrierea economiei noastre în faza de avânt. Acestea sunt observatiile sumare si globalizante ale problemei. În măsura în care trezesc interes, ele pot fi completate cu analize sectoriale si secventiale care ar da o expunere exhaustivă a întregii probleme, indicându-se si oamenii indicati să participe la elaborarea finală a acestei lucrări.
Dixi et salvavi animam meam.
Un articol de Octavian Sergentu,
Romanian Global News
presa italiană ignoră ştirea
