O parte a electoratului a rămas pe dinafară. Oricum, un lucru este limpede. Doar de dragul paşaportului şi călătoriilor peste hotare nu vii la alegeri. Duminică, lumea a votat pentru România. Pentru unitate. Pentru limba şi istorie comună. Pentru Republica Moldova, dar împreună cu România în UE. Pentru dispariţia hotarului de la Prut.
De cealaltă parte, am constatat o prezenţă mai accentuată ca odinioară a Basarabiei în dezbaterile publice şi discursurile politice din România. Se pare că treptat neglijarea Chişinăului devine în sfârşit la Bucureşti o lipsă de bonton.
Sunt semne bune. E o revenire la normalitate, bineînţeles. Cum nu e posibil, de exemplu, în Coreea de Sud să nu ei în seamă subiectul Coreea de Nord, exact aşa este bine să stea lucrurle şi la noi. Pentru că niciun om moral nu va trata cu indiferenţă situaţia şi problemele fratelui prin ale cărui vene curge acelaşi sânge.
Totuşi, este loc de mai bine. Deocamdată, programele electorale ale principalelor aspiranţi la fotoliul prezidenţial, să recunoaştem, nu abundă în tematică moldovenească. Traian Băsescu, de exemplu, spune: "În mod deosebit, în acord cu politica de vecinătate a Uniunii Europene, trebuie să avem un rol activ în zona Mării Negre şi, mai ales, să utilizăm acest instrument în scopul de a sprijini aspiraţiile de aderare la UE din Republica Moldova". Atât.
Mircea Geoană constată că de "Republica Moldova suntem legaţi prin istorie, prin atât de multe atribute ale identităţii comune. Este nefiresc să avem o relaţie discontinuă, iar sprijinul nostru direct pentru stabilitatea sa economică şi socială să nu aibă o consistenţă semnificativă". Şi afirmă că o " prioritate a acţiunii noastre europene este stimularea contribuţiei UE la finanţarea proiectelor de dezvoltare economică şi socială aRepublicii Moldova".
Crin Antonescu nu spune aproape nimic. Pare să fie singurul candidat care trece cu vederea Republica Moldova. O explicaţie ar fi că dincoace de Prut e un număr mic de alegători care nu au cum să incline decisiv balanţa într-o parte sau alta. Totuşi, faptul că în platformele electorale ale prezidenţiabililor de la Bucureşti, Republica Moldova ori străluceşte prin abseţă, ori este prezentată sumar dovedeşte că politicienii de pe Dâmboviţa încă n-au depăşit complexele trecutului, când România, în goană după aderare la UE, s-a văzut silită să-şi inhibe toate sentimentele pentru confraţii de la răsărit.
Au venit timpuri noi şi Bucureştiul, ca să dovedească performanţă pe plan intern şi cel internaţional, trebuie să aibă în sfârşit ceea ce i-a lipsit până acum şi anume: un proiect pentru Republica Moldova. Aşa cum, de exemplu, are UE un proiect pentru statele din Balcani, în speţă pentru cele din fosta Iugoslavie. Este vorba de o strategie naţională care urmează să includă sincronizarea sistemului politic şi a cadrului legislativ, o piaţă comună şi o monedă unică.
Nu încape îndoială că priorităţile europene vor impune o convergenţă rapidă a celor două state. România va fi tot mai prezentă la Chişinău. Dar şi Republica Moldova va conta tot mai mult în ecuaţiile politice de la Bucureşti. Iată de ce data viitoare, cu ocazia unui nou scrutin sau referendum, alegătorii de dincoace de Prut s-ar putea să voteze nu doar nume sonore, ca acum, ci proiecte concrete.
Petru Bogatu, Vocea Basarabiei
Romanian Global News