Ca orice localitate nouă, înfiinţată artificial, la ordinul lui Nicolae Ceauşescu, satul Rădenii Noi a căpătat, atât pe planşele arhitecţilor cât şi pe teren, o formă simplă, mai degrabă occidentală decât neaoşă, alcătuită din şase-şapte uliţe verticale şi tot atâtea orizontale, intersectate la distanţe egale. Cât a fost nou, satul arăta bine şi curat, gospodăriile localnicilor concurând în frumuseţe şi agoniseală cu locuinţele din localităţile învecinate. Dar fiindcă localitatea nu prezenta nici un interes economic, ca Pădurenii Vechi, de exemplu, unde cariera de piatră a creat multe locuri de muncă, a fost trecut pe linie moartă de autorităţi, acestea nemaiinvestind nimic în infrastructura sa.
Nici un primar din ultimii 30 de ani nu a reparat un singur drum din acest sat, nici un camion de balast şi nici un autogreder nu au străbătut uliţele în toată această perioadă, cu excepţia zilelor în care s-a lucrat la cei 100 de metri de drum reabilitat prin pietruire în apropierea grădiniţei săteşti.
Încet, încet, oamenii au început să ocupe tot mai mult din spaţiul străzii, unii au “ciupit” câţiva metri, pe care i-au împrejmuit cu plasă de sârmă, pentru orătănii probabil, alţii, confundând drumul public cu propria bătătură, au început să depoziteze în faţa caselor lemne, materiale de construcţii, piatră şi furaje agricole.
Un drum cu maşina prin Rădenii Noi este astăzi o adevărată aventură, datorită gropilor nenumărate şi slalomului la care te obligă materialele aşezate în drum.
Asta, în zilele fericite când se poate circula, deoarece drumurile “asfaltate” doar cu iarbă şi pământ bătătorit, devin impracticabile practic în anotimpurile ploioase sau în prejma culesului, când noroiul este amestecat continuu de căruţe, tractoare şi animale duse sau aduse de la câmp. Despre toate aceste probleme şi – mai ales – despre viitorul urbanistic al localităţii – am discutat cu primăriţa Margareta Vamanu, care cunoaşte foarte bine, de altfel, starea localităţii.
“Dacă toate celelalte sate sunt aşezate pe coastele dealului Holm, având drumurile mai pietroase şi mai practicabile, localitatea Rădenii Noi este pe aşezătură, căile sale de acces transformându-se, la vreme de ploaie sau de iarnă, în veritabile mocirle, greu de străbătut. Cunoscând toate aceste aspecte, am întocmit un proiect cu care intenţionez să mă prezint la primul ministru pentru a încerca să obţin o prioritate de pietruire, măcar parţială, a drumurilor din Rădenii Noi”, ne-a spus primăriţa Vamanu.
Problema este că, fiind vorba de drumuri săteşti, nu s-a găsit până în prezent nici o sursă de finanţare prin fonduri europene sau guvernamentale, deşi toate posibilităţile au fost studiate cu atenţie în ultimii doi ani. “La noi, toate drumurile comunale au fost reabilitate, dar cum drumurile săteşti nu au sursă de finanţare, singura variantă pe care am găsit-o a fost să apelez la guvern. Fiind eu o persoană care nu dau înapoi nici un pas, am să reuşesc să intru la primul ministru şi să solicit fonduri guvernamentale. Nu există însă o certitudine că voi reuşi, ci doar o speranţă că voi găsi înţelegere. Oricum, satul este în mod special în atenţia mea”, ne-a mai spus Margareta Vamanu.
O informăm pe ambiţioasa primăriţă că şansele sale de a intra în cabinetul primului ministru Tăriceanu, sau altul ce-l va succeda, sunt nule. Drumurile săteşti se reabilitează din fondurile locale, acumulate de pe urma impozitelor şi taxelor de la contribuabili. Restul sunt doar simple himere, sau promisiuni electorale, că tot se apropie alegerile locale. (B.P.F.)