Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Anunţuri
Editorial
Horoscop
Umor
Reportaje
Anchete
Evenimente
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
16226
De la 07 Ianuarie 2003
122876293
Reportaj de vacanţă (III)

În drum spre Săpânţa, cu popas la Moisei

  • Ioan Rotundu
  • 18 August 2017, 23:00
Dragoş Vodă a fost un maramureşean înstărit şi bine văzut la curtea regelui Ungariei. Membru al familie de vază al Dragoştenilor, el îşi are originile dintr-o localitate de pe valea Izei numită Dragomireşti. Aici i s-a ridicat o statuie, ca mărturie a originii sale.
De la Borşa aveam de ales între a urca spre Sighetul Marmaţiei pe valea Izei şi să închei reportajul la statuia lui Dragoş din Dragomireşti sau să urcăm pe valea Vişeului, trecând astfel prin localitatea de ucraineni Rona.
Pentru că pe valea Izei ni s-a spus că drumul este problematic, am ales valea Vişeului, în această variantă încheind reportajul intitulat „descălecatul” la Moisei, locul unde în 14 octombrie 1944 trupele maghiare ale lui Miklos Horty au ucis 19 români. M-am decis asupra tragediei de la Moisei ca final de reportaj pentru că în luptele de eliberare a Nord - Vestului Transilvaniei ocupat în urma Diktatului de la Viena din 1940 un rol decisiv l-a avut botoşăneanul nostru ,generalul de armată Gheorghe Avramescu.
La Moisei am ajuns în jurul amiezii. Grupul statuar, lucrare a sculptorului maramureşean Vida Gheza, cuprinzând 12 statui din piatră, l-am găsit, spre deosebire de acum vreo trei ani, bine întreţinut şi cu cale de acces din drumul principal amenajată corespunzător cu statutul unui asemenea monument. Cum spuneam, în ziua de 14 octombrie 1944, trupele maghiare care aveau misiunea de a apăra pasul Prislop de intrarea trupelor române în spaţiul transilvănean, aflaseră că soarta lor era pecetluită întrucât trupele române urcau Prislopul.
I-au adus de la Vişeu pe cei 21 de români care lucrau forţat la fortificaţiile militare şi i-au introdus în două case din Moisei. Prin uşi şi geamuri soldaţii maghiari au deschis focul trăgând sute de gloanţe. Au fost împuşcaţi 19 români, doi dintre ei, respectiv Vasile Petean şi Drăgan Vasile Ivaşcu, intraţi în leşin la primele rafale, au fost acoperiţi de trupurile celor ucişi şi, astfel, au scăpat cu viaţă, devenind mărturii vii asupra acestei crime de război înfăptuită de soldaţii lui Mikloş Horty, conducătorul Ungariei de atunci, născut la Baia Mare.
Am filmat la grupul statuar şi apoi la una dintre cele două case transformată în muzeu memorial. Din nefericire, ghidul era în concediu, aşa că ne-am descurcat bazându-mă pe cunoştinţele mele de istorie.
11 zile mai târziu de la masacrul din Moisei, din turla bisericii din Carei se trăgeau ultimele rafale de mitralieră pentru a fi eliberată ceea ce a rămas în istorie ca fiind „ultima brazdă”. Trupele comandate de generalul Avramescu aveau să pătrundă pe teritoriul Ungariei şi apoi în Munţii Tatra din Cehia unde generalul avea să-şi găsească sfârşitul în condiţii neelucidate nici până în ziua de astăzi. Se pare că a fost victimă a unui comandament militar sovietic. Cert este că familia sa, aflată cu el pe front, a fost arestată şi deportată în Uniunea Sovietică.
Odată reportajul „Descălecatul” încheiat, am pornit relaxaţi spre Sighetul Marmaţiei cu ţintă localitatea Săpânta. De la Vişeu drumul s-a dovedit a fi în stare bună, aşa că s-a putut circula cu viteza normală. Înainte de a intra în satul de ucraineni Rona, am oprit la un popas turistic extrem de pitoresc pentru a mânca. Ne-am ospătat cu o ciorbă de burtă excelentă şi mici. Popasul are mesele răspândite printre arborii pădurii, aerul este curat, cântec de păsări în jur, să te tot ospătezi dacă te ţine punga. Iar ucrainenii se pricep la mâncare, mai ales dacă înainte s-au întreţinut şi la un pahar de pălincă.
Prin orăşelul de graniţă Sighet am trecut fără oprire. Trebuia să ajungem, în Săpânţa până la apusul soarelui pentru a prinde un loc de cazare cât mai aproape de „Cimitirul vesel” despre care aveam să descoperim că în realitate este foarte trist. 50 de cruci, primele cruci ieşite de sub mâna de meşter popular al creatorului cimitirului Ioan Stan Pătraş, au fost pângărite din interese politice. Ticăloşii din clasa politică nu s-au sfiit să-şi pună amprenta mizeră a moralităţii lor inclusiv pe crucile morţilor. (Va urma)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Profanarea memoriei morţilor din „Cimitirul vesel”
Ioan Rotundu
Bancul zilei: Genialul câine uituc
Horoscopul zilei de 19.08.2017
Catrenul saptamânii
Ioan Mamaische
Întâmplări neplăcute la Mănăstirea Săpânţa Peri
Ioan Rotundu
Colibiţa, un fel de pom lăudat
Ioan Rotundu
Biserica lui Dragoş Vodă pusă la putrezit
Ioan Rotundu
Avem un PIB umflat de ciroza consumului
Ioan Rotundu
Uimitoarele aventuri la poarta societăţii Nova Apaserv
Ioan Rotundu
Curtea de Conturi a confirmat hoţiile primarului de Gorbăneşti
Ioan Rotundu
Primul magazin Partener Enel deschis la Botoșani
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog