Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Anunţuri
Fapt divers
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Reportaje
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.8286 lei
1 USD = 4.4674 lei


Număr accesări
Astăzi:
25685
De la 07 Ianuarie 2003
80780285
Reportaje de vacanţă (II)

Întâmplări cu final fericit la Castelul Bran

  • Ioan Rotundu
  • 13 August 2016, 23:00
Am părăsit capitala Ţării Bârsei şi ne-am îndreptat în partea de sud a ei pentru a ajunge la Bran. De la ieşirea din Braşov şoseaua străbate o regiune de şes străjuită de-o parte şi de alta de mici unităţi industriale, depozite de materiale, garaje etc. Oraşele Ghimbav şi Râşnov nu se remarcă prin nimic spectaculos aşa că n-am zăbovit cu privirea asupra lor. Ar fi meritat de văzut cetatea Râşnov dar ne presa timpul.
Pe măsură ce ne apropiam de Bran în zare au început să se contureze umbrele munţilor Bucegi spre est şi ale Făgăraşului spre vest. La intrarea în Bran ne-am interesat de un localnic cum putem ajunge la castel. Amabil, bărbatul ne-a explicat că trebuie să trecem printr-un bazar şi că în zonă vom avea o problemă cu locurile de parcare. De cum am zărit turnul castelului ne-am decis să parcăm imediat ce vom avea condiţii iar până la castel să mergem pe jos.
A trebuit să trecem printr-o construcţie masivă de lemn ce adăpostea o gamă variată de mărfuri industriale şi de tip artizanat, restaurante şi chioşcuri cu răcoritoare. După ce am parcurs o galerie cu exponate am ieşit într-o stradă extrem de aglomerată c ă abia am putu s-o trecem pe la marcajul pentru pietoni, autoturismele trecând în coloană nnesfârşită.
Din nou am intrat într-un bazar, mult mai întins ca suprafaţă, cu oferte artizanate care de care mai tentante. Ne-am dus glonţ spre intrarea la castel (foto 1). La poartă am scos biletele ce ne dădeau dreptul la a vizita incinta castelului. Cam piperat costul de intrare: 35 lei pentru adulţi şi 15 lei pentru elevi dar preţul nu era o oprelişte în calea doritorilor de a cunoaşte interiorul castelului care stătea sumbru în faţa noastră cocoţat pe o stâncă.
Cu temerea care avea să se adeverească cum că nu ne vor lăsa să filmăm în interior am intrat în castel după ce am urcat un drum din piatră destul de pieptiş. Numai bine ce bWily şi-a reglat camera pentru filmări interioare că a şi apărut un agent de pază care n-e anunţat că filmările cu cameră profesională sunt interzise. I-am explicat că suntem de la o televiziune din Botoşani şi că intenţia noastră este de a realiza un reportaj de promovare a castelului în comunitatea botoşăneană.
Nu l-am convins, tipul cerându-ne aprobare de la Direcţiunea castelului. Era o oră când pe la Direcţiune bătea vântul. După ce am mai parlamentat câteva minute, tipul ne-a abandonat fără a avea un răspuns clar dacă putem filma sau nu. nu. N-a durat mult şi a apărut un alt agent de pază mult mai scorţos şi de neînduplecat. Ferm, i-a cerut lui Willy să şteargă din cameră tot ce a filmat. Willy s-a supus şi i-a arătat cardul gol. Înlemnisem, pentru că pe acel card erau şi filmările de la Braşov. Constatând că pe card nu mai sunt imagini, agentul a zâmbit victorios şi ne-a îndrumat să coborâm pe o scară, chipurile secretă. În curte l-am întrebat pe Willy de ce a şters şi filmările de la Braşov.
Calm, Willy a scos din buzunar cardul cu toate filmările, inclusiv cele din castel. Ce se întâmplase? În cameră erau două carduri. Willy l-a scos pe cel cu filmările şi la strecurat în buzunar iar pe cel gol l-a arătat agentului de pază care a fost păcălit într-un mod ruşinos pentru statutul său la castel.
În timp ce noi ne clănţăneam cu agenţii de pază, celălalt cameraman, Mircea, filma cu o minicameră profesională cu obiectiv ce putea cuprinde peste 180 grade în jur. De el nu s-au legat agenţii pentru că au confundat camera cu un aparat foto de amatori. Aşa că întreaga cerbicie a agenţilor de pază s-a dovedit în final fără rost pentru că noi am filmat ce era de filmat.
Ca impresie personală, dacă pe afară castelul arată impou8inător, sobru şi chiar ameninţător, prin interior lucrurile stau cu totul altfel. Camerele sunt micuţe iar mobilierul sărac şi cu puţine piese de epocă. Scările întortocheate te pun oarecum în dificultate cu orientarea, ceea ce poate da o notă de mister.
Însă trebuie remarcat că de când castelul a fost revendicat şi dat în proprietate privată, clădirea a fost reabilitată în cea mai mare parte. Se mai lucrează la faţada vestică, ce dă spre munte şi nu spre localitatea Bran. Poate că dacă aveam un ghid castelul ar fi fost prezentat altfel iar noi l-am fi privit cu alţi ochi. Ce este clar, castelul aduce zilnic proprietarului sume uriaşe de bani de pe urma vizitatorilor. Este încă o dovadă, ca multe altele, că nepăsarea şi indolenţa cu care a fost administrat castelul de către funcţionarii statului au fost înlocuite cu spiritul gospodăresc şi ştiinţa de a face bani a proprietarului privat. Omul ştie să vândă celebritatea castelului pe bani frumoşi!
Am ieşit din curtea castelului trecând din nou printre negustorii din bazar care trăgeau de noi să cumpărăm câte un suvenir celor de acasă. N-au prea avut succes că numai de suveniruri nu ne ardea nouă când simţeam cum timpul ne ne fuge de sub picioare iar noi aveam drum lung până la Curtea de Argeş.
Urcuşul pe pasul Bran este unul plăcut. Serpentinele sunt domole iar priveliştea extrem de frumoasă. Am poposit într-un loc de refugiu pentru a ne lua rămas bun de la Bran (foto 2), privindu-l de sus, fotografiind şi luând cadre pentru a fi incluse în reportaj.
Mă aşteptam ca pe înălţimile Branului să-i regăsesc pe oierii care-şi vând produsele tradiţionale la margine de drum. Foarte puţini ne-au ieşit în cale, poate pentru că era şi zi de luni. Imediat ce am trecut de limita judeţului Braşov şi am intrat în Argeş, am oprit la un stand cu produse locale. Straşnică argeşeanca cu care am stat de vorbă şi am filmat câteva secvenţe. Guralivă şi convingătoare la vorbă. N-am scăpat de ea până ce n-am făcut şi ceva cumpărături precum un caşcaval afumat, o bucată de slănină şi trei feluri de cârnaţ de casă. Au şi un cârnaţ cu specific local pe care-l asemuiesc cu cel de Pleşcoi cu precizarea că ei nu pun usturoi ci numai piper şi boia iute de ardei.
Coborârea pasului Bran este la fel de dulce ca şi urcuşul. Peisajul montan se schimbă puţin prin apariţia structurilor carstice. La peştera Dâmbovicioara n-am oprit pentru că deja eram în criză de timp.
De la Câmpulung Muscel şi până la Curtea de Argeş am circulat pe sub Carpaţii Meridionali, adică printre dealurile Muscelele Argeşului. Drumul este extrem de prost întreţinut şi ne-a amintit tot timpul că drumurile din judeţul nostru. Asemuirea nu ne-a mirat deoarece şi Argeşul, ca şi Botoşaniul, est un judeţ roşu şi aflat în stăpânirea deplină a PSD-ului de mai mulţi ani.
Şi încă o asemănare cu judeţul nostru. Prin satele prin care am trecut poliţiştii erau la drumul mare. Nu ne-au oprit aşa că nu am avut ocazia să cunoaştem dacă şi la ei este valabil㠄democraţia” poliţiştilor rutieri din Moldova.
Pe când soarele abia se mai iţea din norii ce-i însoţeau apusul, am ajuns şi noi la Curtea de Argeş. Ne-am cazat la Pensiunea Lacuri Albeşti (foto 3), la vreo 5 km în afara oraşului, situată pe malul râului Argeş care este îndiguit şi formează un lac. Pensiunea ne-a oferit condiţii civilizate de dormit dar nu şi de masă, aşa că am mâncat din traistă, adică ce am cumpărat de la argeşeanca de pe pasul Bran. Ne-am culcat devreme pentru că a doua zi era planificat să filmăm la mănăstire şi apoi să traversăm Transfăgărăşanul.
(Va urma)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Decizie a justitiei romane: RCA-ul nu este obligatoriu!
Niciun politist NU VA POATE AMENDA!
Prognoza meteo pentru weekend
Un barbat de 256 de ani rupe tacerea inainte de moarte
si dezvaluie SECRETUL longevitatii sale lumii intregi!
Un rechin de aproape 400 de ani este cea mai in varsta vertebrata in viata
Traficanti de arme din Romania le vand arme tuturor celor care doresc, inclusiv teroristilor
Horoscopul săptămânii 8 – 14 august 2016
Bancul zilei: Preţul creierului
Reportaje de vacanţă. Spre Castelul Bran
Ioan Rotundu
De la Castelul Corvinilor la Apulum, mărturii vii ale trecutului istoric
Ioan Rotundu
Peste Transfăgărăşan, acasă la badea Cârţan
Ioan Rotundu
Transalpina – Ileana Cosânzeana Carpaţilor
Ioan Rotundu
Cum a evoluat averea lui Bogdan Olteanu din 2008,
anul presupusei spagi de un milion de euro, pana anul trecut
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă