Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Anunţuri
Fapt divers
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Reportaje
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.8286 lei
1 USD = 4.4674 lei


Număr accesări
Astăzi:
14323
De la 07 Ianuarie 2003
80819768
Reportaje de vacanţă (IV)

Transalpina – Ileana Cosânzeana Carpaţilor

  • Ioan Rotundu
  • 13 August 2016, 23:00
Ziua de miercuri am început-o cu filmările la Muzeul Badea Cârţan. Imediat ce am ajuns la muzeu a venit şi ghidul, un ardelean simpatic care n-a făcut mofturi când i-am spus că dorim să realizăm un reportaj filmat pentru Televiziunea Botoşani. Dimpotrivă, s-a arătat dispus ă-l invite la muzeu şi pe primarul comunei. Numai că primarul plecase cu treburi la oraşul Făgăraş, aşa că ne-am mulţumit şi cu prezenţa viceprimarului, un tânăr întreprinzător local care a ajuns viceprimar în urma alegerilor din 6 iunie, amabil şi el chiar dacă ne-a declarat că are oarece timiditate pentru că n-a mai dat interviuri televizate.
Muzeul este amplasat chiar în inima satului Cârţişoara, sat care este şi comună, fiind cea mai mică unitate administrativă din judeţul Sibiu. Casa pipernicită în care s-a născut Gheorghe Cârţan la 1849, cel care avea să devină un mare patriot român este vecină cu o clădire ce a aparţinut unui nobil maghiar. Dealtfel în această clădire este organizat muzeul propriu-zis, în casa lui Cârţan putând fi văzute doar uneltele gospodăreşti şi casnice specifice primei jumătăţi a secolului al XIX-lea. Casa este compusă dintr-o tindă şi o singură cameră de locuit. În tindă se află pitarul, adică cuptorul de copt pâinea dar şi vatra cu ceaunul pentru mămăligă sau altă fiertură.
„Precum vedeţi pitarul nu are coş de fum. Fumul se ridica în podul acoperit cu stuf şi se împrăştia afară. Se proceda aşa pentru a nu fi plătită taxa de fumărit” – ne-a explicat ghidul Budac. Iată dar că „fraudarea” statului, în cazul de faţă veniturile Imperiului Austro-Ungar, se practica din vremuri medievale, evaziunea fiscală de astăzi fiind doar o formă perfecţionată a vechilor metode. Gârbovită, cu o uşă micuţă că trebuie să te îndoi din şale să intri prin ea, cu geamuri micuţe, casa lui badea Cârţan stă mărturie peste veacuri de cum locuiau românii aflaţi sun stăpânire austriacă.
În casa nobilului maghiar sunt exponate de epocă care reconstituie personalitatea lui Gheorghe Cârţan. Un din camere are o astfel de destinaţie. Apoi sunt camere cu exponate de tip etnografic, unelte gospodăreşti şi casnice specifice începutului de secol XIX. Într-una din camere se află o expoziţie de icoane pe sticlă. Icoanele au o vechime de peste 200 de ani şi sunt considerate a fi extrem de preţioase. Au fost şi icoane mai vechi care au dispărut în împrejurări neelucidate.
În mansarda clădirii este amenajată o mică expoziţie care aminteşte de regimul comunist şi ororile sale. Personalitatea luptătorului anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu este şi ea ilustrată. Ogoranu a fost un luptător anticomunist care a acţionat în Munţii Făgăraşului şi pe care Securitatea comunistă n-a reuşit să-l prindă şi să-l execute aşa cum a procedat cu alţi luptători opozanţi. A murit în perioada postdecembristă prin anul 2006.
Muzeul Badea Cârţan merită a fi vizitat şi a cunoaşte personalitatea marelui patriot acasă la el, la locul său de naştere. Cârţan a fost un ardelean instruit şi bun prieten cu mari personalităţi politice din România precum Iorga, Goga, Duiliu Zamfirescu, ST. O. Iosif etc.
De
De la Cârţişoara ne-am îndreptat spre cel mai aglomerat drum naţional din România, DN 1. La intrarea în Sibiu ne-am înscris pe autostradă. Cameramanul Mircea aflat pe post de şofer a dat frâu liber cailor puterii motorului aşa că am ajuns repede în zona unde autostrada era închisă pentru reparaţii. Pentru noi ieşirea a fost binevenită pentru că ne-am înscris pe drumul Transalpinei, începând cu localitatea Sălişte.
Întrarea pe Transalpina se produce undeva mai sus de Sălişte dar drumul este îngust şi trece prin localităţi cu străzi întortocheate. Urcuşul începe imediat. Deasupra satului Rod am oprit pentru că era o privelişte amplă asupra podişului Transilvaniei. Era o perspectivă largă şi se puteau vedea oraşele Sebeş, Alba Iulia şi departe pe coridorul Mureşului spre Orăştie. În timp ce noi filmam, atras de privelişte, a oprit şi un grup de vreo 12 „îngeraşi” cum mai sunt numiţi motocicliştii. Ne-am continuat urcuşul spre localitatea Jina. Aici o biserică ortodoxă extrem de frumoasă ne-a oprit din drum ca s-o fotografiem. În timp ce ne căutam unghiul de fotografiere, din vecinătate s-a auzit o voce:
- Hopa, Lumea lu’ Rotundu la Jina ?!
Alături de biserică se lucra la o casă. Şeful de echipă era un dorohoian de-al nostru care m-a recunoscut din reportajele văzute cât a stat prin Dorohoi. Nu se cădea să plecăm fără să-l băgăm, în seamă aşa că am filmat şi cu el o secvenţă.
De la Jina am coborât pe o serpentină extrem de periculoasă. La o buclă a serpentinei două buldozere se chinuiau să îndepărteze de pe şosea două bucăţi masive de stâncă. Aveam să aflăm de la Radio că în urma noastră, din cauza acelor stânci, Transalpina s-a închis pentru vreo câteva ore. Norocul a fost de partea noastră că altfel nu mai ajungeam seara la Novaci şi mai departe.
La Lacul Oaşa ne-a impresionat barajul. Dacă spre partea acumulării apei barajul este betonat, în partea din spate este întărit cu pământ ceea ce trezeşte interesul privitorului. Altitudinea barajului este la 1250 m după cum ne-a explicat un vânzător maghiar de obiecte artizanale de la care am cumpărat şi noi câte o amintire. Cameramanul Willy care lua imagini asupra apei a observat la oarecare distanţă de baraj, aflată sub apă, turla unei biserici. Probabil că pe fundul lacului se afla un sat a cărui locuitori au fost evacuaţi când s-a construit barajul.
De la Oaşa la Dobra traseul este calm iar drumul însoţit de-o parte şi de alta de munţi înveşmântaţi în păduri întunecoase de brazi. De la Obârşia Lotrului începe urcatul pe adevărata Transalpină. Pădurile de brad dispar iar păşunile alpine îşi fac loc. Crestele munţilor devin pleşuve, iarba este grasă şi din belşug iar cârdurile de oi se pot vedea pe cele mai abrupte pante.
Şoseaua are locuri de refugiu unde poţi opri fotografia sau filma, locuri de care noi am profitat din plin. Sus, pe creste, am dat peste un oier venit din Novaci. Cam scump la vorbă baciul dar până la urmă tot i-am smuls un scurt interviu. Pasul Muntinu este de fapt un drum croit pe creasta muntelui. De-o parte şi de alta a drumului sunt voi adânci şi abrupte dar nu aşa de înspăimântătoare ca pe Transfăgărăşan.
Am urcat până când am crezut noi că am atins altitudinea de peste 2100 m. Lipsesc indicatoarele de altitudine, lipsesc indicatoarele cu denumirile locului şi a vârfurilor muntoase peste care drumul îşi face loc în tăietura stâncii.
Am lăsat în urmă vârfurile stâncoase şi am continuat drumul de creastă spre Pasul Urdele de unde se coboară spre localitatea Rânca situată la altitudinea de 1600 m. Priveliştea este uimitor de frumoasă, de pe creastă poţi privi în stânga şi-n dreapta vârfurile masivului Parâng. Sunt privelişti largi are se pierd în depărtare în brumăriul brazilor ce acoperă munţii.
De la Rânca se coboară pe serpentine de pe care poţi privi până departe în dealurile subcarpatice ale Gorjului. Coborârea până la Novaci este frumoasă şi cred că turiştii care fac Transalpina urând-o dinspre Novaci au o privelişte mult mai încântătoare decât dacă o parcurgi dinspre Ardeal spre Oltenia.
Spre deosebire de Transfăgărăşan, drumul Transalpinei este mult mai primitor, mult mai înnobilat de verdeaţă şi cu privelişti greu de imaginat că pot exista. Transalpina te îmbie să-i intri în casă şi s-o cunoşti în toată splendoarea sa. Eu aş numi-o Ileana Cosânzeana a Carpaţilor pentru că nu cunosc un traseu muntos mai frumos ca al Transalpinei. Este ca o domnişoară care-ţi face cu ochiul s-o urmezi dar care nu ţi se dăruieşte până ce nu-i înţelegi pretenţiile.
Numele de Poteca Dracului nu prea i se mai potriveşte. Probabil i s-a dat în vremurile când totul era o potecă plină de pericole. Modernizarea drumului, chiar şi nefinalizată, i-a schimbat numele de botez dat de localnici m cu cel de Transalpina, nume cunoscut deja în întreaga lume.
Transfăgărăşanul este drumul bărbăţiei, al adrenalinei. Transalpina este drumul feminităţii, al dragostei de frumos, al nobleţei sufletului. Amândouă drumurile sunt de zonă alpină dar le deosebeşte personalitatea. Împreună însă ele fac mândria României. Păcat că uriaşul lor potenţial turistic nu este pus în valoare decât foarte puţin.
De la Novaci ne-am decis să mergem spre Petroşani pentru a fi cât mai aproape de Hunedoara unde urma să filmăm joi. Înţeleaptă decizie am luat pentru că ajunşi în Petroşani, la pensiunea unde ne-am cazat aveam să aflăm că drumul pe Valea Jiului se închide ziua între orele 09.00 – 18.00 pentru lucrări de întreţinere. Dacă rămâneam peste noapte la Novaci aveam să ratăm o zi de activitate.
Cât priveşte trecătoarea Lainici, am rămas profund dezamăgit. Nu era nici pe departe impresionantă. Doar celebra cale ferată Bumbeşti – Livezeni, construită de comunişti cu batalioanele de tineri muncitori voluntari ne mai atrăgea atenţia din când în când prin viaductele şi tunelele create în stânca dură a muntelui.
La pensiunea din Petroşani ni s-a schimbat şi planul de bătaie. Rezervaţia de zimbri de la Haţeg tăindu-ne calea, s-a luat decizia să filmăm şi aici.
(Va urma)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Decizie a justitiei romane: RCA-ul nu este obligatoriu!
Niciun politist NU VA POATE AMENDA!
Prognoza meteo pentru weekend
Un barbat de 256 de ani rupe tacerea inainte de moarte
si dezvaluie SECRETUL longevitatii sale lumii intregi!
Un rechin de aproape 400 de ani este cea mai in varsta vertebrata in viata
Traficanti de arme din Romania le vand arme tuturor celor care doresc, inclusiv teroristilor
Horoscopul săptămânii 8 – 14 august 2016
Bancul zilei: Preţul creierului
Reportaje de vacanţă. Spre Castelul Bran
Ioan Rotundu
Întâmplări cu final fericit la Castelul Bran
Ioan Rotundu
De la Castelul Corvinilor la Apulum, mărturii vii ale trecutului istoric
Ioan Rotundu
Peste Transfăgărăşan, acasă la badea Cârţan
Ioan Rotundu
Cum a evoluat averea lui Bogdan Olteanu din 2008,
anul presupusei spagi de un milion de euro, pana anul trecut
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă