Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Cultură
Infracţiuni
Anunţuri
Fapt divers
Editorial
Învăţământ
Sănătate
Social
Ştiri agenţii
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Reportaje
Caricaturi
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
9415
De la 07 Ianuarie 2003
122895064
Revenită acasă după 11 luni de cantonament

Canotoarea de aur face zilnic mii de genoflexiuni îşi ajută familia la cosit

  • 29 September 2009, 23:00
La sfârşitul lunii august, ca în fiecare an, a revenit acasă, pentru a petrece câteva săptămâni cu familia, cea mai valoroasă sportivă pe care localitatea Flămânzi a zămislit-o în lunga ei istorie, multipla campioană naţională, europeană şi mondială la canotaj Maria Diana Bursuc.
Născută în localitatea “Nicolae Bălcescu”, la 6 august 1986, sportiva a absolvit cu opt ani în urmă cursurile şcolii generale locale, chiar în clădirea care adăposteşte actualul Grup Şcolar "Nicolae Bălcescu". Înainte de a se înscrie la un liceu botoşănean, a reuşit la o preselecţie pentru canotori organizată de Clubul Farul Constanţa, ajungând, atât cu lecţiile cât şi cu antrenamentele, la Liceul Sportiv din prima localitate dobrogeană.
„Ca diriginte, l-am avut pe profesorul Siminiceanu, dar cel pe care nu pot să-l uit nici acum este profesorul Morcov, de care eram foarte stresată. În timp, am înţeles că, într-un fel, şi el cerea de la noi performanţe iar acum, când ne întâlnim, stăm de vorbă şi râdem de acea perioadă. La Constanţa am ajuns datorită profesorului de sport Vasiliu, care m-a recomandat Noricăi Sarchezian, antrenoarea de canotaj a fiului său, aflată pe atunci în căutare de viitoare talente sportive”, îşi aminteşte canotoarea din Flămânzi. În paralel cu şcoala, au început antrenamentele, lungi, obositoare, dure, dar în scurt timp, rezultatele au început să apară.
În clasa a X-a, Diana s-a transferat la Liceul „Lazăr Edeleanu” din Năvodari, pentru a fi mai aproape de Centrul Olimpic de Canotaj Juniori, care funcţiona în aceeaşi localitate. În 2004, la doar 18 ani, a devenit campioană mondială la juniori, titlu obţinut în Spania cu echipajul de 8+1, şi tot în acel an a fost desemnată dublă campioană balcanică la întrecerile desfăşurate în România. În 2005, a obţinut medalia de aur la Campionatul Mondial de Canotaj, performanţă repetată în 2006 la competiţia similară din Belgia şi în 2008 în Germania, cu echipajul de 4 fără cârmaci. Cele mai mari satisfacţii pe plan profesional au venit însă anul acesta, când, ca senioare, a devenit vicecampioană mondială în Polonia şi campioană europeană în Belarus, cu echipajul de 8+1.
„Sunt de departe cele mai valoroase medalii ale mele, în primul rând pentru că sunt obţinute la seniori. N-am avut timp prea mult să sărbătorim victoria, căci imediat după concurs ne-am făcut bagajele şi am plecat fiecare spre casă. Abia aşteptam să ajung acasă, pentru că, din cauza timpului destinat pregătirilor, nu îi mai văzusem pe ai mei din ianuarie”, ne-a spus sportiva, care mai are în palmares numeroase titluri de campioană naţională şi multe cupe mondiale câştigate, la concursuri ceva mai mici. Când am întrebat-o dacă rivalitatea cu colegele ei de barcă de la Dinamo şi Steaua nu o afectează profesional, opinia generală fiind că sportiva, care în prezent reprezintă Constanţa, ar fi fost cu greu acceptată în mijlocul lor de către bucureştence, Diana Bursuc a început să ne explice că lucrurile nu stau chiar aşa.
„Am fost acceptată printr-o selecţie naţională, care se face anual, şi cine se clasează pe primele opt locuri prinde barca. Echipajul se schimbă de la an la an, ba chiar şi de la concurs la concurs, în funcţie de decizia antrenorului Mircea Roman, cel care se ocupă de pregătirea lotului naţional. Mă înţeleg foarte bine cu fetele şi chiar dacă pe apă suntem cele mai mari duşmance, căci fiecare din noi trebuie să tragă la rame mai mult decât celelalte colege, pe mal suntem cele mai bune prietene. Chiar sâmbăta asta ne vom întâlni toate la Brăila, la căsătoria colegei noastre Eniko Baras”, ne-a mai spus Diana.
Deşi în prezent îşi susţine masteratul la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti şi numai în ultimii ani a vizitat 10 ţări europene, a rămas aceeaşi fată muncitoare, modestă şi simplă, crescută la Flămânzi, care nu ezită ca, de câte ori vine acasă, să îşi ajute părinţii în gospodărie şi chiar să pună mâna pe coasă! Vecinii spun că tânăra trage la coasă cât doi bărbaţi şi că face zilnic 2.000 de genuflexiuni, dar sportiva zâmbeşte amuzată şi spune că aşa vorbeşte lumea. „Cosesc normal dar fac într-adevăr numeroase genuflexiuni, fiindcă în sportul acesta trebuie foarte multă pregătire fizică”, ni s-a mai spus.
Extrem de perseverentă atunci când este vorba de munca ei, sportiva, care a adunat până în prezent pentru România peste 50 de medalii, participă fără reţinere la toate categoriile de canotaj, trecând dintr-o barcă în alta, indiferent dacă este vorba de echipajele de 8+1, 4 vâsle, 2 fără cârmaci sau canotaj simplu (practicat numai în ţară, în prejma preselecţiilor pentru concursuri naţionale şi internaţionale).
Nu are timp să viseze prea mult la medalii olimpice şi la alte distincţii stelare, pe de o parte datorită concurenţei interne iar pe de alta datorită tinereţii, “canotajul fiind un sport în care peformanţa apare când eşti deja copt”. Consideră că, profesional, încă mai poate urca în ierarhie şi speră, încă de pe acum, ca în 2012 să obţină măcar o distincţie olimpică, deoarece „dacă ai câştigat o astfel de medalie, te-ai realizat din toate punctele de vedere”. Chiar dacă, de patru ani, are un prieten pe nume Florin, fost canotor de performanţă la clubul bucureştean Olimpia, alături de care îşi ridică o casă în capitală şi de care speră să îşi lege destinele, nu are aproape de loc timp liber, în primul rând din cauza programului sever de antrenament, de 7 ore zilnic. Cine îşi imaginează că în acest sport te plimbi cu barca pe lac, apoi îţi iei şepcuţa şi porneşti la colectat medalii, se înşeală amarnic.
„Noi, practic, suntem în cantonament 11 luni pe an, şi din această cauză ne facem prieteni doar din mediul nostru, din sportivi care înţeleg şi acceptă situaţia. Nu suntem legate – Doamne fereşte! – dar muncim atât de mult în baza sportivă încât, la sfârşit de săptămână, suntem frânte. Avem voie să mergem la discotecă sâmbătă seara, dar facem lucrul acesta foarte rar, pentru că trebuie să ne odihnim. Mai ieşim la o pizza, la un suc, dar în rest, distracţia nu se prea lipeşte de noi”, ne-a mai explicat campioana din Flămânzi.
Singura dezamăgire a sportivei este legată de faptul că “deşi canotajul, în comparaţie cu alte sporturi, solicită un volum imens de muncă, este sportul cel mai prost plătit. Aşa că pot spune cu mâna pe inimă că singura mea avere este cea reprezentată de numărul medaliilor câştigate”.
Pentru a termina discuţia purtată într-o manieră optimistă, Maria Diana Bursuc ne-a povestit că, în mijlocul numeroaselor concursuri şi a imensei concentrări care precede competiţiile, apar şi momente detensionate, unul dintre cele mai amuzante fiind cel de la campionatul mondial din Spania. “Am plecat la mondiale fără să luăm la noi portanţii, aşa cum se numesc suporţii pentru vâsle, aşa că atunci când ne-am prezentat la antrenamentul care precede concursul, ne-am trezit că nu avem cu ce trage. Din fericire, situaţia s-a rezolvat rapid, a venit cineva cu avionul şi ni le-a adus”, povesteşte râzând sportiva din Flămânzi.
Se pare că întâmplarea a spart ghinionul sportivei (şi a echipei) care s-a întors din peninsula Iberica cu titlul de campionă şi cu medalia de aur. A fost începutul unei serii uimitoare de succese care, suntem siguri, va continua. „Celor din Flămânzi le doresc cea ce-mi doresc şi mie: tot binele din lume. Din păcate, cu foştii colegi de clasă şi cu prietenii ţin tot mai rar legătura. Fetele s-au măritat, băieţii s-au împrăştiat care încotro, şi-au schimbat aproape toţi numerele de telefon. Dar mi-ar face mare plăcere să mai trec pe la şcoală, să mă întâlnesc cu foştii profesori, să mai văd clasa în care am învăţat”, ni s-a mai destăinuit, în finalul discuţiei purtate, canotoarea de aur din Flămânzi. (B.P.F.)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Din nou probleme pentru beneficiarii ajutoarelor alimentare
liste incomplete, oameni puşi pe drumuri
Lideri ai românilor din SUA se văd cu Traian Băsescu
Se pregătesc provocări ruseşti la Nistru
SUA oferă Basarabiei un ajutor de 262 milioane de dolari
Comunicat de presă
Program TELE'M, miercuri
Botoşanii vor avea parcuri moderne şi pietonale luxoase
primarul Flutur vrea să schimbe radical faţa municipiului reşedinţă de judeţ
A încercat să-şi fure copilul internat la Spitalul de Pediatrie
Premieră sâmbătă la Teatrul „Mihai Eminescu”
Centru de Integrare prin Terapie Ocupaţională pentru adulţii cu handicap
Micul tâlhar
Ce-a văzut Hrebenciuc la Golden Blitz
Ţâbu s-a pricopsit cu doi copii
Ţurcanu are gând de măritiş
Horoscop
Azi, în CJ, se dă lupta cea mare!
Ioan Rotundu
Lăcomia de viaţă a omului
Bruneto latino, plină de pasiune, vă invită la....
Majorarea salariului minim pe economie încă incertă
Se apropie alegerile, vin şi banii pentru spitale
Cei din învăţământ se mai codesc cu procesele
Din 5 octombrie, spitalele vor lucra „în regim de avarie”
Geanina Pintilie nu se dă bătută şi a chemat CAS în judecată
Şeful PDL Truşeşti, băgat după gratii
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog