Şiruri de exemple se pot aduce în argumentarea rolului decisiv în viaţă al lui A DEPINDE. Dependenţele şi interdependenţele nu ocolesc nici o vârstă, nici un moment al vieţii, nici un domeniu, nici o acţiune umană, mare sau mică. Ca locatar la bloc, bunăoară, fiecare depinde de fiecare, cu tot ce implică relaţiile, cu bune, cu rele, cu armonie, cu animozităţi, cu certuri, injurii, bătăi, scandaluri, dând o coloratură aparte mersului convieţuirii, nicicând putând fi cotată drept monotonă. La casă cu curte, tihna, ordinea depind de orătăniile care o mai iau razna, încălcând proprietatea vecinului. Sigur, depind şi de legendara capră a vecinului, trăitoare şi în zilele noastre. Chiar mai abitir. Bunul mers depinde de o grămadă de factori-primar, notar, preceptor, medic, profesor, preot, factor poştal, măcelar, cizmar, frizer, vânzător, şofer, ceferist, telefonistă, soţ, rudă, prieteni, amant, copil, doică, gunoier, croitor, judecător, avocat, poliţist, vameş, dar depinde şi de respect, omenie, serviabilitate, amabilitate, (bună) vecinătate, toleranţă, prietenie, iubire, tovărăşie, civilizaţie ş.a. Pare că acţiunea lui A DEPINDE este îndreptată asupra unei infinităţi. Şi, chiar dacă este mai trist spus, şi la celălalt capăt al vieţii, A DEPINDE face trimitere la popă, sicriu, lumânări, clopot, întristată adunare ş.a., semn că şi aici lucrurile curg tot omeneşte. Asta e! (Ionel Bejenaru)