La noi, românii, se SCORMONEŞTE vârtos. Detectoare performante, de ultimă generaţie, sunt puse în acţiune întru căutarea nepreţuiţilor cosoni, SCORMONITORII căutători de comori luând cu asalt munţii ţării, ai Orăştiei, cu osebire, pentru a pune mâna pe ei şi a le da drumul, pe bani (foarte) buni în străinătate. Desigur, nu în ideea de a face mai bine cunoscută istoria dacilor, ci întru excelentă valorificare, bănoasă şi aducătoare de averi. În contrast, oamenii necăjiţi ai acestui pământ SCORMONESC prin buncărele de gunoi, cu condiţia lor umilă şi dezonorantă, pentru a se alege cu o coajă de pâine, ades mucegăită.
La ţară, ţăranul SCORMONEŞTE pământul, cu străvechiul plug tras de cal, bou sau chiar de vacă, năzuind să rodească mănos, ducând la progresul agriculturii, asigurându-i existenţa proprie. Oricum, nu este cale uşoară până la dispariţia fenomenului.
SCORMONITUL cuprinde şi domeniul fierului vechi, abandonat ca fostă uzină sau combinat nerentabile şi practicat de şatră şi nu numai, cu intenţia reală de aducere a unor venituri, prin valorificare, indispensabile oricui. Atacul vizează chiar şi fierul nou, care tot drumul fierului vechi îl ia, departe ca lucrurile să fie normale aşa.
Mai elevat ne apare SCORMONITUL modern, dotat cu niscaiva calităţi, ştiind să citească şi unde nu se poate să nu dea de informaţii preţioase, numai bune şantajului, care mult mai multe venituri aduce. Practicarea lui nu este lăsată la voia fiecăruia, ea este mult mai controlată, având în vedere implicaţiile. Este o categorie privilegiată de SCORMONITORI şi este epoca deplinei lor afirmări (profesionale, profesioniste?).
Vedeţi, SCORMONITUL, fără a fi (încă) un domeniu înscris în nomenclatorul meseriilor, câştigă teren, implică segmente felurite de populaţie, tinzând spre acreditare. Cu motivaţia sa, cu determinarea sa. Totuşi, să i se (mai) dea curs? (Ionel Bejenaru)