La rându-i, mult mediatizatul viol este (tot) legat de fenomenul abuzatului (tot) sexual. Şi aici, în cazuri ca şi cu acesta, faptele înscriu victime în dreptul lor. Din nefericire, printre ele, îşi găsesc loc şi persoane cu mult trecute de vârsta a treia, demult nemaiştiind chestiunea legată de contactul sexual. Se găsesc însă uşor circumstanţe atenuante, de unele, de altele beţia, feeria naturii şi a spaţiilor verzi, nopţile cu lună, întunericul, confuzia, îmbrăcămintea lejeră şi neadecvată, consumul de Viagra şi de alte afrodiziace, abstinenţa dată de izolarea detenţiei, firea de recidivist, pofta de viaţă, surplusul de energie etc. Astfel, se ajunge chiar la o modă.
Pedofiliei, luate ca fenomen antisocial, cu mult abuzat în compunere, îi cad victime nenumăraţi copii ai patriei şi, mai grav, găsesc în ţara noastră teren fertil practicii pedofili din multe ţări, prinşi sau nu, făcând din copiii naţiei materie primă, bună şi ieftină, pentru satisfacerea şi valorificarea poftelor animalice şi nesăţioase. Copilul român abuzat poate fi întâlnit la tot pasul, fiind slobod sau preferând să fie, căci familia îi este în degringoladă, în dezorganizare, părinţii beau, părinţii sunt plecaţi pe piaţa externă a muncii, bunicii nu-i pot stăpâni, anturajul îi captează, mirajul bulevardelor de centură, ca şi a arterelor mai mici şi periferice neputând să-i lase indiferenţi. Şi, uite-aşa, abuzatul prinde cheag şi se dezvoltă la români, irumpând şi cucerind zone noi, virgine chiar. Din păcate, românul îl urmăreşte ca fenomen. Şi (cam) atât. (Ionel Bejenaru)