De regulă, chestiunea ţine de domeniul construcţiilor, unde câte un ageamiu se dă priceput şi, în virtutea unei firme create artificial, se proclamă şef şi, lăudându-şi marfa (proprie), totul reprezintă BETON. În rimă cu Anton, BETON(ul) îl reprezintă. Başca publicitatea, aidoma cu Veniţi de luaţi lumină, adaptată în VENIŢI DE LUAŢI BETON! Avid să-şi înlăture concurenţii de pe piaţă, insul ajuns din nimeni mare antreprenor, se dă şi talentat, sărind peste condiţia de coţcar, lălăind la adresa prostiei altora.
După el, marile lucrări ale orânduirii capitaliste care se edifică îi aparţin, deşi nu i s-a dat încă distincţia de fruntaş în construirea capitalismului. Poate nu s-a întrunit juriul, cine ştie Departe de a şti elementele primare legate de beton, individul îşi permite să întreţină o publicitate care năuceşte atât un program de televiziune locală, cât şi pe privitorul său, adică telespectatorul local. Individul mizează pe existenţa unei lumi proaste, încât ofertele sale trebuie musai acceptate. Într-o veselie. Numai că poporul se mai şi informează. Încât fiecare îl identifică drept un individ pus pe căpătuială, autor de lucrări de mântuială. Nu ne hazardăm în pronosticuri, dar pulcărie tot va face! Cel puţin, pentru binele său şi al altora.
Vine tânărul elev acasă de la şcoală şi, întrebat de mama sa, cum a decurs examenul, sigur pe situaţie, răspunde concis: BETON. În sens că s-a comportat de minune, că totul a ieşit perfect. Drept pentru care, cadoul se impune firesc. Vine viitoarea mireasă a viitorului mire, la capătul vizitei medicale şi, la întrebarea viitorului consort, privitoare la cum a depistat-o medicul, răspunde cu invariabilul: BETON.
Ajuns acasă, bietul român este luat la obişnuitele întrebări ale consoartei: de unde vii, cine ţi-a ieşit în cale, cu cine-ai fost? Dar, românul nostru are replică, motivaţie, explicaţie: BETON. Respectiva se potoleşte. Cât de cât şi una-două. Câteodată îşi mai iese din pepeni şi lucrurile degenerează în scandal. O înjurătură adresată în termen rezolvă pozitiv problema.
Revenind la BETONUL din construcţii, cu toate creşterile sau scăderile de preţ, în goana nebună după calificativ maxim şi promovare în domeniu, prin proprie laudă şi publicitate, mai marele constructor ţine să i se aprecieze calitatea lucrărilor efectuate cu succintul termen BETON. Acesta, chit că este autorul unei construcţii şubrede, cu garanţie îndoielnică, fără viitor prea lung. El ţine să apară în ochii tuturor ca bravul constructor specialist al epocii şi al ţării, mereu etichetat cu realizările sale: BETON.
Aşa mergând lucrurile, românul de rând este îndreptăţit să nu-l ia în seamă, să-l evite, nicidecum să apeleze la eticheta sa de BETON. Mult mai importantă rămâne temelia. (Ionel Bejenaru)