Acasă, sorbitul cafelei în familie are alt gust, la serviciu, diferit de cel pomenit. Înclinăm să credem că băutul cafelei la serviciu este mai tentant, bârfa dezvoltându-se frumos, fiecare având câte ceva (important) de comunicat, gura românului fiind slobodă, poate ca o cucerie a epocii postdecembriste, cât de controversată este ea.
Vremurile nechezolului a apus de aproape două decenii, cafeaua de pe masa românului punând, prin calitatea ei naturală, cum zic reclamele, altfel şi mult mai bine sângele în mişcare, odată cu simţurile. Oricum, nu generează atâtea cazuri de pancreatită ca nechezolul comunist, care consuma peste tot, deşi răposatu’ nea Nicu recomanda băutul ceaiului de către întregul popor, strâns unit…
Datorită cafelei, românul devine mai sociabil şi mai comunicativ, fără a omite că sunt şi unii care preferă singurătatea în procesul de consum al cafelei, lucru care se încadrează în categoria tabieturi, la care românul ţine cu străşnicie şi demnitate.
Tineretul şcolar al patriei este, la rându-i, un respectat băutor de cafea, nu neapărat la şcoală, acolo fiindu-i destinat laptele, în cuplaj cu deliciosul corn. La noi, zonele şcolilor sunt mobilate cu baruri numeroase, dotate cu ţigări şi băuturi alcoolice suficiente, satisfăcând nevoile de consum ale unei clientele cât mai numeroase. Tineretul nostru şcolar nu se poate plânge de vreun inconfort care să-i afecteze viaţa tumultoasă. Are ţara de toate şi pentru el! Apoi altă cădere spre învăţătură se formează, cafeaua, se ştie, este un stimulent extrem de important.
La biroul patronului sau al directorului, servitul matinal al cafelei pune în mişcare măiestria secretarei sau a şefei de cabinet şi neapărat şi trupul ei, mai totdeauna interesant şi frumos, calităţi obligatorii pentru a-şi face o bună treabă. Avem de-a face cu cerinţe noi, cât mai moderne, în pas cu noul, fie şi în privinţa ţinutei vestimentare. De aceea nu este deloc uşor să fii secretară sau şefă de cabinet!
Cafeaua la români este o componentă a vieţii lor cotidiene, fapt recunoscut de numeroase popoare ai căror reprezentanţi ne calcă ţara, cartea de impresii a patriei fiind prea mică pentru a cuprinde toate impresiile de neuitat ale străinilor. S-o mai mărim! (Ionel Bejenaru)