Astfel, caltaboşul de (pe) piaţă, pe vremuri, era mâncarea calicului, precum toba, limba, scrumbia, halvaua, marmelada, burta, măslinele. Lucrurile au evoluat (însă) chiar de pe vremea lui nea Nicu, produsele în cauză tinzând să devină delicatese culinare, fenomenul luând amploare şi în anii recenţi, ai capitalismului sălbatic. Aşa că, prin magazine, nu prea mai găseşti tradiţionalul caltaboş. Se dă şi el (tot) pe sub mână? Şi prin aceasta, alimentaţia românului este supusă mutaţiilor. Cu ce consecinţe? O fi acţiunea benefică a nutriţioniştilor români? Timpul va lămuri, nu ne îndoim, problema. Ca (mai) întotdeauna.
Uzualul caltaboş al românului pare a se duce pe Apa Sâmbetei, cedând în favoarea cârnaţului de Pleşcoi, a brânzei cu aromă de brad, produse în zone anume, departe de a se bucura de o recunoaştere naţională, încât îţi vine să te întrebi: unde este mândria noastră patriotică de altădată şi acum? Privim, în consecinţă, cum bătrânul caltaboş românesc dispare şi nu luăm suficient de mult şi de hotărât atitudine. Condamnabil!
Din păcate, candidaţii noştri în alegeri n-au înscris în programele lor atât de electorale problema reabilitării caltaboşului în alimentaţie, însă îţi vine să-i mai iei în şuturi, şi din ceastă pricină. Las că nici Nostradamus n-a dat importanţă, în predicţiile sale pentru secolul actual, dar asta nu poate fi o scuză, în niciun caz. De aici, românului i se pot trage multe. Încă o nesocotire a intereselor sale vitale!
Vârful political românesc nu este atât de afectat, fiindu-i destinate caviarul, , preparatul vânătoresc şi piscicol rar, caracatiţa, în sensul ei propriu, iar îndopându-se cu acestea, normal, caltaboşul nostru neaoş îl lasă indiferent şi rece. Este o atitudine sfidătoare, departe de încrederea electoratului român, care îşi mai vede odată înăbuşite în sânge speranţele care, cum ştie oricine, mor ultimele.
În respectul faţă de tradiţii şi cerinţe, reabilitarea caltaboşului se impune, o acţiune la nivel naţional trebuie pusă în realitate, fără negocieri inutile, permiţând dezvoltarea sănătoasă la români, făcând întreaga lume să îşi îndrepte privirile asupra ţării noastre şi, de ce nu, să mai conchidă odată: MIRACOLUL ROMÂNESC! (Ionel Bejenaru)