Cert este, dumiritul românesc este, în ultimă instanţă, benefic. Păi, nu cumpără românul marfa, după ce se dumireşte asupra ei? După ce a citit prospectul, preţul, i-a analizat calitatea. Este un dumirit avantajos, dumiritul vizând calităţile morale şi nu numai ai partenerilor, practicarea viciului, cuminţenia sexuală, anturajul, pasiunea, zestrea.
Din păcate, relaţiile bazate pe aşa ceva sunt în descreştere, punând-o iute de nuntă, că cea care ar fi trebuit să fie noaptea nunţii s-a consumat deja şi s-a tot repetat, instituţia căsătoriei de probă câştigând teren şi la noi. Perspectiva va pune pe rol tot mai multe căsătorii multinaţionale, cu efecte soldate, din lipsă de timp (suficient), cu diminuarea rolului dumiritului.
Noianul de facturi care îi parvine, îl obligă pe român la un sever exerciţiu de dumirit, scop în care, nesatisfăcut de cifrele înscrise, este nevoit să pornească spre surse, să i se mai facă o dată socoteala, să fie convins că lucrurile sunt corecte. Este un dumirit care presupune nervi, stres, răbufniri, certuri, scandaluri, injurii şi chiar bătăi.
Întoarsă acasă, în zori de zi, de la vreo discotecă, o partidă de sex, juna română iscă supărarea părinţilor, atât de grijulii ţi în caz că lucrurile au decurs fără incident, până se dumiresc aceştia din urmă oricum, vremea trece, nu-i aşa?
Ades, dispar oile cele grase şi frumoase ale vreunui cioban, spre a sfârşi în poftele unui tâlhar, făcându-i deliciul unui grătar copios. Şi în acest caz, dumiritul acţionează, presupunând chiar unul cât mai rapid.
Un dumirit grabnic se cuvine să caracterizeze organul de investigare, de anchetă, nelăsând loc porţiei de scăpare pusă în mişcare se infractor, de regulă, abil şi ingenios. Dumiritul greoi încă primează în domeniu, aşa că nu este de mirare larga paletă a antisocialului la români. Se vor schimba lucrurile? Cine ştie când şi cum?
Vedeţi, într-o epocă trepidantă, balanţa pare să încline spre un dumirit operativ, dar şi adânc, altfel totul va rămâne de poveste. (Ionel Bejenaru)