Nu că marii mastodonţi industriali au fost lichidaţi, luând calea inevitabilă a fierului vechi, dar nici mica şi mijlocia economie nu prea mai produc, societatea de consum absorbind mai mult importul, pus la dispoziţie de mai marii şi tarii lumii. Năpădit de atâtea produse ochioase, românul nu ezită să dea năvală, devenind consumator fidel şi cedând uşor în faţa marilor tentaţii. Cu tristeţe, elementul românesc pierde teren din ce în ce mai mult, lucru valabil şi pentru alte domenii. Mai toate.
Alimentaţia românului a cedat şi cedează tot mai mult în faţa manierelor Apusului, dând-o pe frugal, departe de a menţine tradiţionala bucătărie românească, de parcă doar aceasta ar da românului Salmonella.
Ţara s-a împânzit de fast-food-uri, luate cu asalt de popor, cu mic, cu mare, spre mândria tuturor. Dar se cheamă că ne-am aliniat Occidentului. În materie vestimentară, românul fuge după straie de firmă, marile case de modă cucerindu-l, negreşit şi nu o dată preferând ceea ce este contrafăcut hainelor noastre româneşti tradiţionale. Contrafăcut, contrafăcut, dar dă bine la imagine, căci haina face pe om! Nu ascundem că mulţi români au cochetat şi le place a cocheta cu cosmopolitismul, cu mult peste nivelul ştiutei Coane Chiriţa. O rochie de mireasă procurată de la Roma sau Paris parcă dă o notă nouă românilor, parcă le redă virginitatea.
În localităţile ţării, mobilierul urban cel mai atractiv este dat de sofisticatele firme scrise în limbi străine sau în asociaţie cu ceva rămăşiţe româneşti, mai şmechereşte, la derută, elementul autohton primând doar în cazul amenzilor referitoare la călcatul spaţiilor verzi, la plimbatul animalelor de companie, la ruptul florilor şi al desfacerii băuturilor alcoolice şi a ţigărilor la bucată către minori. Păi, suntem într-o lume în schimbare. Suntem în plină construire a viitorului. În rânduri, dar!
Mari trupe şi solişti nu mai prididesc cu concertele prin România, făcând săli pline, încasând venituri uriaşe de la români, încât, de atâta frecvenţă, când să mai meargă românul la muncă, când să se mai pună pe picioare economia? Este şi aceasta o contribuţie la stare stearpă a economie. Televiziunile patriei nu mai prididesc cu includerea în programe a numeroasei mase de analişti care, chiar dacă pun degetul pe rană, nu sunt ascultaţi de nimeni, prezenţa lor fiind una materialicesc bănească pentru ei, nicidecum pentru fertilizarea economică. (Ionel Bejenaru)