Trece, ca atâtea, şi vremea harbujilor actuali, numai bun de ţinut la rece în câte-o fântână, şi grosul fântânilor din municipiul Botoşani şi alte localităţi tot închis ermetic este, cetăţeanul mai întrebându-se, din când în când: de ce oare? Oricum, nu mizează pe vreun răspuns primit, fie şi în doi peri, de la edili, cei care, în urma alegerilor locale, şi-au văzut împlinită alegerea (lor). Aşa că, astăzi, la ce sunt bune fântânile? Dacă sunt acoperite cu capace metalice, ele sunt atracţia marilor achizitori de fier vechi, în vederea valorificării. Dacă sunt acoperite cu capace de beton sau lemn, bune şi ele! Uşor li se face loc printre elementele trebuitoare ale propriilor gospodării, în consens cu interesul care poartă fesul. În situaţii mai dramatice, şi nu rare, fântânile au devenit depozite de gunoaie, mortăciuni, loc preferat de sinucigaşi, dornici a-şi (c)urma cursul vieţii, destinul.
Nu rareori, în cazul în care fântânile şi-au pierdut învelişul protector, capacul, aduc ghinion diferitelor vietăţi, cuvântătoare sau necuvântătoare care, fără voia lor, cad dezinvolt în ele, punându-i în mişcare pe bravii noştri pompieri întru salvarea de vieţi omeneşti sau de animale., într-o voioşie. Marele serviciu 112 este pus în priză, intervenind ca lucrurile să aibă un final fericit.
Ei, pe vremuri, când erau dotate cu apă, fântânile favorizau şi frumoase idile, cu fete şi flăcăi protagonişti! Mai ales la ţară, condiţiile fiind mai bune şi discreţia asigurată în mai mare măsură sau chiar perfect. Acum, ne mai întrebăm: unde sunt fântânile de altădată? O facem, cel puţin unii dintre noi.
Vechi momente atestă că, adesea, cu o fântână se putea intra în istorie: „Fântâna Blanduziei” sau, cazul Botoşanilor „Fântâna lui Alexa”, ajunsă chiar denumire stradală, înscrisă pe vechile hărţi stradale botoşănene. Astăzi, la vremuri noi, ar rezulta noi denumiri: fântâna mortului, fântâna muierii, a mâţei, căţelului, soacrei, Miss România, aceasta din urmă, evident, după o profundă decepţie în dragoste, încheiată cu un final neaşteptat de tragic. Mde.
În alte zone ale Europei, o fântână, precum Trevi, determină creşterea fluxului turistic, umplând, totodată, apa în cauză de monede, purtătoare de noroc, numai bune de înhăţat de românii stabiliţi sau trecători pe acolo. Ar fi de luat aminte de către iubiţii noştri edili. (Ionel Bejenaru)