Până şi căciula românului începe să nu mai fie atât de trebuitoare. Bugetul familiei vizează trufandalele, vegetarianismul fiind cuvântul de ordine al celor mai mulţi români, încă afectaţi la burţi de carnea porcului de Crăciun şi Anul Nou.
Este clar, fe-mart este un prag de trecut şi, cu mic efort, românul poate să o facă, raportând îndeplinirea acestui necesar obiectiv. Cum Domnul îi ocroteşte pe români, lucru probat, aşa că a avut parte de o iarnă (totuşi) blândă, puţini dintre ai noştri murind de frig, de-a dreptul. Acum, la început de FE, constatăm cu uşurinţă, că n-au mai fost nici zăpezile de altădată, omătul din tun fiind salvarea pentru pârtii şi schiori. Încă odată, capacitatea de adaptare a românului a triumfat. Remarcabil popor!
Din nefericire, iarna actuală se mai exprimă şi prin victime, rod al acţiunii monoxidului de carbon, al lumânării sau ţigării aprinse, coroborate cu neglijenţa tradiţională a românului, urcând curba deceselor la nivele nedorite şi triste. Ca de câţiva ani încoace, copiii românului au primit chiar în luna FE o binemeritată, deşi scurtă, vacanţă, benefice încălzirii fizice şi spirituale, în consens cu ampla reformă a învăţământului românesc, înţesat de calculatoare, trebuitoare tineretului şcolar român şi pentru practicarea unor jocuri alese, atât de educative, cum altfel. Vechile generaţii se simt un pic frustrate, doar la gândul că nu le-a fost dat să se bucure de aşa ceva, nemaivăzut şi nemaiîntâlnit.
Este debut de FE şi luăm act cu bucurie de apariţia primilor ghiocei şi mâţişori, bucuria doamnelor şi domnişoarelor, semne indiscutabile ale iubirii faţă de ele, trăite de domni şi cavaleri. Comuniunea om-natură face ravagii frumoase, în sens pozitiv, cerându-se transmisă viitoarelor generaţii, în fază incipientă deocamdată sau nenăscute încă. De aici, expresia: toate la timpul lor.
Fe-mart este şi un sezon optim pentru pregătirea campaniei agricole de primăvară, aşa cum se pricepe fiecare, în lipsa învăţământului agrozootehnic de masă, din anii construirii societăţii socialiste, în care românul lua act de indicaţiile preţioase circumscrise mersului ţării pe drumul trasat de partid. Înainte! (Ionel Bejenaru)