Cum, la noi, capitalismul pe care-l construim are încă multe elemente comune cu comunismul, flămânzi continuă se existe, cu toată plinătatea tarabelor, cu ce vrei şi cu ce nu vrei. Ani la rând, românul a dat iama în societatea de consum, mânat de pofte gastronomice, adulmecând gama largă şi variată a produselor Orientului şi Occidentului, importante coclauri ale Mapamondului, pentru ca, de dată recentă, să bată în retragere, obstrucţionat de criza economică, care stăruie şi refuză să bată în retragere.
Încet, dar sigur, românul şi-a cam golit punga, flămânzirea devenind un fenomen nefast, vecin cu obezitatea naţiunii. Vechea vorbă române4ască, cum că te-ai ascuţit ca lupta de clasă, face trimitere la suferinţa de foame a românului şi din zilele noastre. Deocamdată Parlamentul nu a luat în dezbatere problema foamei la români, consacrându-se, probabil, altor priorităţi.
Omul de rând nu are decât să constate cu nemărginită tristeţe că în penitenciar, la mititica, se mănâncă mai bine ca acasă sau în spital. Nu întâmplător, mulţi români optează pentru prima locaţie. Sunt cazuri în care preferă anumite soluţii paleative, gen plantele etno-botanice, care te trimit în lumea viselor plăcute şi de neuitat. Un caz fericita face ca Pământul să fie acoperit doldora de plante, fiecare cu rostul său în viaţa omului. Culegerea lor este o chestiune de rutină, o activitate care se înfiripă la vârsta copilăriei - "Floricele pe câmpii, / Hai să le-adunăm copii!"
Ăştia mai mari, adolescenţii, fac din etno-botanice farmecul vieţii, cu mult peste înjghebarea unor ierbare şcolare. Prinzând aroma unor etno-botanice, simţi o apropiere de Paradis, nicicând dată de vreun nevinovat ceai dansant, fie şi la bustul gol sau ţâţa goală, din tabietul altor generaţii. O prizare "sănătoasă" a unor etno-botanice taie pofta de mâncare.
Altfel, românul şi românca, sătui, bine ghiftuiţi, nu-l cred, în ruptul capului, pe semenul flămând, epatând şi sfidând trecătorii, cu burţile lor indecente, exagerate şi nesimţite, încât este de mirare că guvernanţii n-au trecut la impozitarea dimensiunilor burţii la români.
Apropiatele şi iminentele canicule ale verii vor rezolva poate problema, creşterea burţilor anunţându-se spectaculoasă, având în vedere tradiţionala sete de bere românească. Halba şi ţapul vor fi iarăşi răsfăţatele românului, cu mic, cu mare. tedrasele aşezărilor patriei vor dudui de larmă şi voie bună, zi şi noapte. Parcă şi criza este mai puţin acută sau cronică! (Ionel Bejenaru)