Românul şi graba

Graba a devenit o coordonată de bază a vieţii românului. Acţionează în grabă mai tot timpul: acasă sau la serviciu, în magazin, la dusul copiilor la grădiniţă sau şcoală, la piaţă, la mâncare, la spital, la prins trenul, la traversarea străzii, chit că încălcând regulile, la lectura ziarelor etc. În bună parte, stresul îşi are izvorul în grabă. Şi, să recunoaştem, nu este deloc uşor de combătut. Putem afirma că suntem o generaţie grăbită rău.
Graba afectează şi limbajul românului, generând incoerenţă şi exprimări jalnice şi regretabile. Nu întâmplător se afirmă despre câte unul că îl ia gura pe dinainte. În consecinţă, îi iese porumbelul din gură, una două. Este ca o ieşire din colivie, cu greu mai putând recupera pasărea.
Şi nunţile au ajuns a se face în grabă, cu atât mai mult cu cât protagoniştii nu pot sta prea mult în ţară, munca în străinătate chemându-i la termen. Mort-copt. Şi, apoi, este ca în cântecul „Dragoste la prima vedere” care, de data aceasta, există şi în realitate. Opusul situaţiei este dat de cei care, în mod chibzuit, parcurg perioade de şase luni ale căsătoriei de probă, analizând bine aspectul, evitând astfel temutul stres şi simţindu-se perfect şi în formă maximă. Doar câte un tributar al prejudecăţilor şi mai obtuz la cap este împotriva fenomenului. Ori, mersul înainte trece şi prin aşa ceva, atingător de o reformă sexuală.
La Radio Erevan un ascultător curios adresată odată întrebarea: Poate rămâne cearceaful imaculat după noaptea nunţii?, răspunsul fiind: Da, cu condiţia ca mireasa să-şi spele bine picioarele. Firesc, un atare răspuns nu poate decât mulţumi pe adresant.
Graba, atât de prezentă în faptele românului, se poate răsfrânge nefast în ratarea unui penalti, în jocul de fotbal, în pierderea cardului, în uitarea unor probe compromiţătoare, în neştergerea urmelor, în lăsarea uşii deschise şi a focului aprins, în uitarea batistei acasă, în pierderea unor bani, lucrurile făcute în grabă atrăgând consecinţe care mai de care.
Românul grăbit se dă de gol, provocând mirarea, curiozitatea, chiar dezaprobarea multora din jur, având de-a face în lume şi cu români aşezaţi, acţionând calm şi în spirit extrem de ordonat. În cazul lor, efectul educaţiei este pe măsură şi este, în fond, modul lor de viaţă.
Zicala românească graba strică treaba îşi confirmă actualitatea, chiar dacă, din păcate, românul n-o ia în seamă, cu toate că au auzit-o în vremea copilăriei şi a anilor de şcoală. La urma urmei, câţi dintre români mai iau în calcul zicalele, proverbele şi cimiliturile noastre româneşti? (Ionel Bejenaru)