Noi, aici, mergem pe gura! Ca expresie a spiritului exigent, autoritar, care poate fi părintesc sau nu. Părintele foloseşte termenul pentru a-şi potoli odrasla poznaşă sau încăpăţânată, în faza în care acest lucru este încă posibil. Şi, spunem aceasta, având în vedere că, mai târziu, soluţia nu mai poate fi aplicată, odrasla fiind cea care, acum, îşi tratează părintele cu gura! Încă o dovadă (elocventă) a faptului că în jurul nostru orice schimbare este posibilă, chiar dacă pare surprinzătoare. Timpul lucrează intens şi în domeniul moravurilor, fie grele, fie uşoare. Ce-i putem face?
Pe baricadele muncii, când toată lumea trebuie să aibă un şef şi să ia aminte la ce zice şi ordonă, umilul angajat este obligat (moral?) să nu crâcnească, atunci când îl doare, poate ceva, nu-i convine ceva, în caz contrar ameninţarea îi vine gura! Se spune despre câte unul că are gura mare, act greu de suportat de către conducătorii săi, oameni cerebrali, concentraţi adânc la bunul mers al firmei, la creşterea profitului, drept pentru care potolirea mult vorbăreţului se potoleşte tot cu gura! Măcar într-o primă fază, în celelalte putând fi adoptate alte metode, cât or fi ele de dure şi inconvenabile. Vedeţi, am putea spune că expresia gura! Este indispensabilă progresului societăţii (noastre?) capitaliste. Poate chiar a fiecărei societăţi, trecute sau viitoare. Cine ştie!
Se revoltă câte un român, se revoltă mase de români, întru proteste, întru a-şi cere drepturi mai multe, mai puţine, demersul lor neputând fi înfrânat, cel puţin în prima fază, decât cu gura! Nu este greu de dedus, cu gura! nu este de glumit. Ah, dacă ar fi să o facem, am veni în faţa naţiunii cu Gura Humorului, că tot găzduieşte localitatea un festival anula de (h)umor. Astăzi, din păcate, funcţionalitatea gurii devine tot mai limitată, rămânând cu rol de organ de sărutat, de supt, de băut, mai puţin de vorbit, căci cine ştie ce porumbel îţi sare din ea şi îşi ia zborul spre cine nu-ţi convine şi nu trebuie, în condiţiile când lumea devine tot mai circumspectă şi rea. Este trist că s-a ajuns aici, democraţia trebuind clădită de la capăt, treabă nu atât de simplă şi, pentru unii, nici de dorit.
Oricum, pentru cei de la putere, este bine ca românul să fie preocupat de cu totul alte guri Gura Văii, gura leului, gura iubitei, gura mă`si, a lu` tat`su ş.a. Important este că sunt inofensive, nu? (Ionel Bejenaru)