Românul şi luna plină

Despre luna plină de pe cer, altădată. Despre luna plină pe pământ, acum. Căci, o lună plină de campanie electorală a fost şi încă mai este. Fără îndoială, cu punctul ei forte: lipiri şi dezlipiri de bannere, afişe, postere, fluturaşi. Este o condiţie sine qua non a mai fiecărei campanii electorale de la noi., de la români. Este un afişaj care va continua şi post electoral, multe din soiul acesta de materiale sfârşind prin răzuire, multe supravieţuind însă, până la viitoarele prezidenţiale chiar.
Aceasta, în ideea ca poporul să nu uite istoria sa recentă. Se mai confirmă odată marele spirit (umanist) de care este animat poporul, grija faţă de om, ca pe vremuri, mai constituind odată un ţel suprem.
A fost şi mai este o lună plină şi pentru bugetari şi sindicate, ancoraţi cu toţi la conferirea – drept răsplată? – a numeroase zile libere, în ideea – generoasă? – reducerii de cheltuieli cu personalul, întru respectarea acordurilor cu FMI, acest grijuliu tătic al românilor, mama lor, dacă e să zicem, intrând în sfera altor proiecte. Aproape că mai asistăm la un divorţ, care vine să se alinieze altora, în serie. Oricum, şi aşa, viaţa tot înainte merge. Deşi, parcă nu mai merge cum mergea, nu mai intră cum intra, nu mai iese cum ieşea şi tot aşa. Se vede treaba, nu strică experienţa luptei pentru supravieţuire pe care o acumulează mai toţi.
O lună plină a înscris bătălia dusă cu gripa porcoasă, cu joaca de-a vaccinul şi vaccinarea, cu poziile pro şi contra în domeniu, cu potenţe şi impotenţe exprimare în scris şi verbal, accentuate în media românească, interesându-i pe mulţi, mai abitir ca evenimentele din Irak sau Afganistan.
Temuta pandemie şi-a făcut loc şi la noi, românul fiind într-o goană cotidiană după măşti de protecţie, ajunse pe cale de dispariţie precum capra neagră şi fata mare, başca la suprapreţ. Dar, ce nu face românul pentru propria sănătate, care-i mai bună decât toate! De lună plină au avut parte şi numeroşii analişti politici ai ţării, cu apariţiile lor pe micile ecrane, pentru a explica naţiunii cum stau lucrurile în politică, ca să nu spunem pentru a minţi, pentru a analiza cu spiritul minţii lor ascuţite, ca să nu spunem plafonate, tocite, numeroasele sondaje (costisitoare) care au menirea de a anticipa învingătorul, ca să nu spunem că, în fapt, de a deruta poporul.
Oricum, ţara dispune de o extrem de numeroasă categorie de analişti politici, care mai de care, depăşind, probabil, o Europă întreagă, în această privinţă. Lor, analiştilor, nu le dă nimeni zile fără plată, în regim obligatoriu. Şi nici altfel de zile, se înţelege.
Şi, uite aşa, spre deosebire de luna plină cea astronomică, românului îi este dat să cunoască fenomenul altor luni pline, de care, suntem convinşi, ar dori să scape cât mai repede. Spre binele lui. (Ionel Bejenaru)