Momeala electorală are, în perioada campaniei, o cât mai largă utilizare. Spre binele partidelor, spre binele candidaţilor la putere. Fiecare crede în momeala lui, pe care masa cea mare să o înhaţe uşor, cât mai uşor- Sunt puse la bătaie numeroase pungi cu bunătăţi, inclusiv băuturi, cu priză bună la credulul popor nevoiaş. Totul, în consens cu dorinţele acestuia, uşor de acceptat şi graţie a grijii ce i-o poartă candidatul. Astfel, drumul spre victorie devine mai neted şi mai sigur. Altădată, în alte vremuri, convingerea electoratului însemna punerea în aplicare, pe spinare a tradiţionalului retevei, eficient şi aducător de voturi. Contondent, cum era, reteveiul era nelipsit şi, bine mânuit, nu dădea rateuri.
Acum, cu timpii de antenă, înnebunirea electoratului cu noianuri de promisiuni (deşarte) a câştigat în importanţă, plata făcându-se (voalat) tot din banii, aşa câţi sunt, ai contribuabililor, ai electoratului, implicit. Gardurile, stâlpii, pomii se împopoţonează în culori vii, pestriţe, captând priviri, dar şi incitând la acte de violenţă la adresa afişelor şi posterelor, mereu ţintă pentru comercianţi şi adversari. Este noua turnură a lucrurilor, pe drumul către mai bine şi mai sus. Tipografiile ţării nu mai prididesc cu aruncarea pe piaţa electorală a impresionante cantităţi de hârtie colorată care să servească marea cauză a alegerilor. Este o stare de neoprit.
Vânzoleala politică este în urcare, în fierbere, aspectul formal, de suprafaţă, determinând marele iureş electoral. Politicienii vremurilor noastre expun cu gălăgie marile proiecte şi platforme, care să le aducă voturile dorite, care să le pună în valoare calităţile, cele de care fac atâta caz. Ferchezuiţi, simandicoşi, radioşi, se adresează maselor de la clasice tribune sau amenajate ad-hoc, spre a le lumina, chiar dacă însoţiţi de zgomotoase huiduieli şi lătrături de animale comunitare. Ei merg tot înainte, forţând încrederea celor ce constituie asistenţa, oferindu-le momeala lor orală. De această dată. Delirul se întronează rapid, subiectele de comentat se înşiruie, campania electorală se desfăşoară în forţă.
Obişnuit cu pitorescul, cu răsturnările spectaculoase de situaţii, românul savurează, după gust, politica în acţiune, o adoră. Nu lipsesc, să recunoaştem, nici cei scârbiţi de ceea ce văd, roşi de invidie, apatici, neîncrezători, indiferenţi, trecuţi prin experienţe anterioare, păţiţi, cu alte cuvinte. După cum nu lipsesc ritmurile muzicii drăceşti şi focurile de artificii, creatoare de feerii electorale, demne de luat în calcul. Merge banda!
Momeala electorală se actualizează de la alegeri la alegeri, cum şi electoratul trece prin acest procedeu, tinzând către consistenţă şi eficienţă. Oricum, ea ţine de mâncătorul de
momeală, care, în lipsă de altceva, merită şi el
succes! (Ionel Bejenaru)