Linişte există, este drept, cel puţin deocamdată, în domeniul gripei aviare, nesemnalată încă pe pământul patriei. Să sperăm că ne va ocoli de data aceasta. Vremea, într-un fel, ţine cu românul, favorizând atmosfera călduţă din locuinţe, săli de clasă, instituţii, altfel obligate să treacă prin stări improprii. Şi, totuşi, viroze se semnalează cu duiumul, conducând la creşterea măsurilor de protecţie, a consumului de medicamente şi batiste, la carantine ş.a. Românul încearcă, pe cât posibil, să dea curs dictonului Paza bună trece primejdia rea, mai făcând o dată dovada înţelepciunii poporului său. Mai puţin înfriguraţi, prezentatorii ştirilor meteo arată mai cu zâmbetul pe buze, degajând un optimism netrăit în alte condiţiuni.
Bătrânii şi bătrâneii populează aleile şi băncile parcurilor, mesele de şah, întreţinând atmosfera sportivă a Botoşanilor. Atât cât se poate şi cât este. Nici amorezii nu pot spune că nu trăiesc vremurile calde şi chiar o fac intens, punându-şi în valoare spiritul tinereţii. Căciulile, bocancii, cizmele, indispensabilii nu-şi mai găsesc prea multă utilizare, rămânând în rezervă, pentru când o fi. Pasionaţii de football regretă puternic lunga trecere de la tur la retur, încercând să se mulţumească privind spectacolul sportiv la televizor. Ca alternativă.
Popularele insecte, muştele şi ţânţarii mişună pe ici, pe acolo, dând sens românului să nu l-a uitat, afirmându-şi fidelitatea faţă de el, dar şi de buncărele de gunoi asortate, tuflite de-a valma, până la dotarea aşezărilor cu rampe europene şi cu punerea în aplicare a normelor de funcţionare. Mâţele şi câinii maidanezi, dar comunitari, se zbenguie prin aşezări, resimţind blândeţea şi drăgălăşenia românului, contribuind la armonia generală, nu uşor de atins, să recunoaştem.
Cam aşa s-ar putea traduce seceta de iarnă, cam aşa o vedem. (Ionel Bejenaru)