Se poate zice că românul îşi formează un cult al topului, neascunzându-şi gândul că şi-ar dori, la rându-i, să se vadă fixat în vreunul, că ce pe unii, aproape că nu-i mai interesează alte probleme, cele ale vieţii, societăţii, familiei, dacă sunt puşi în faţa vreunui top, care îl captivează asemănător cu dezlegarea unei integrame de revistă.
Topul a ajuns să pună stăpânire total pe român, afectându-i şi somnul de noapte. Vedeţi, sub ochii noştri, ia naştere un fenomen nou, atât de interesant şi de viitor. Ia din mers, aproape pe neobservate, stârnind, din faşă, patimi şi polemici, nu tocmai cordiale. Pe tot cuprinsul ţării, mişcarea topului câştigă teren. Dacă în privinţa femeii anului 2007, Elodia ocupă indiscutabil locul I, de la locul II în jos se poate discuta, fără a intra în competiţie mulgătoarele fruntaşe, mamele eroine, harnicele ţesătoare de odinioară, căci, iată, în acest domeniu s-a realizat deja schimbarea.
Nu poate fi o impietate, ne putem aştepta, într-un viitor apropiat, să luăm act şi de un top al sfinţilor, unul al preoţilor, unul al dascălilor. Cu atât mai mult, cu cânt românul fuge cât poate după insolit, după senzaţional. Mai ales că a rezolvat intrarea în UE şi este mai puţin ocupat. Oricum, fenomenul trebuie urmărit cu atenţie mărită, chiar monitorizat. Implementarea topului la români se conturează, putând uşor fi sesizată şi de către cercurile din afară. Putem atinge şi aici performanţe notabile, cu condiţia să punem osul la treabă şi fără a sta mult pe gânduri. Am mai înregistra, astfel, un succes românesc, departe de a fi la îndemâna oricui de pe glob.
Cum într-o lume relativă, totul este relativ, măcar ca modă, un curent, cu ţinere a câţiva ani buni, trebuie acceptată ideea topului. Prin ele, viaţa românului începe să nu mai fie searbădă, anostă, ci antrenantă. Efectiv. (Ionel Bejenaru)