În frumoasa perspectivă românească, bat la uşă alegerile europarlamentare, care dau tuturor posibilitatea trimiterii bunilor fiii în foruri înalte şi europene. Jalea şi căinţa vor începe după ce o vor face, neiertându-şi eventualele păcate care, fie vorba între noi, nu merită recunoscute la spovedanie, altele mai mari apăsând pe conştiinţa românilor noştri. Pentru cine doreşte, nu are decât.
Nu ascundem, mulţi dintre aleşii neamului se vor investiţi în funcţii înalte în afară, cu scopul declarat de a onora interesele ţării. Pentru ei, altă recunoaştere mai mare şi mai înaltă a meritelor mai că nu există. Acolo, în afară, pot să-şi aducă aportul optim, cum declară, pentru salvarea românilor dinăuntru, îşi pot proba capacitatea şi dovedi patriotismul românesc, intrat în sânge. Altfel ar sta lucrurile dacă ne-am ghida după frumoasele versuri ale marelui Nicolae Iorga, apropo de trimiterea, ca ministru plenipotenţiar a lui Ioan Th. Florescu, la Madrid:
"Ţara a trimis la Mauri
Un ministru nou,
Ca să fie printre tauri
Şi un bou."
Sigur, era un "bou" din alte vremuri, un "bou" de epocă, am zice. Acum, la vremuri noi, "boi" noi, nu-i aşa? Cum "boii" noi, contemporani, găsesc cu uşurinţă un loc de încredere şi de sufragii în rândurile electoratului român, putem aprecia că (ne) respectăm tradiţiile, atât de frumoase, indiscutabil. Ce vis mai frumos şi înălţător decât a prinde un post de trimis oficial în străinătate poate fi! Acolo, ciolanul este gras şi gustos, cu destulă carne fragedă pe toată lungimea sa, încât să te tot înfrupţi. Cât despre interesele ţării, este de aplicat doar formula "Lasă-le, că merg şi aşa". Scopul este altul şi el scuză mijloacele, mai făcând o dată dovada virtuţilor politicianismului românesc. Dacă avem sau nu o clasă politică, românul cerebral se poate pronunţa în vreun fel. Dacă se răsfrânge situaţia în chip favorabil pe prosperitatea naţiunii, iarăşi tot el, o poate face. Oricum şi cu date concrete în faţă, se face mult caz pe tema ei. Astfel, libertatea de exprimare la români rod al cuceririlor revoluţionare, se afirmă neîngrădit şi la tot pasul, ceea ce nu reuşeşte (încă) nivelul de trai românesc. (Ionel Bejenaru)