Spiritul edilitar al aleşilor este în criză cronică, aşa că starea proastă a trotuarelor ţării persistă mult şi bine. Nu de puţine ori, trotuarele devin depozite de gunoaie, buncărele destinate lor fiind prea depărtate pentru lenevia românului. Puţinele trotuare care adăpostesc stâlpi de electricitate, cu lumini funcţionale rămân frumoase excepţii. Care întăresc regula, numaidecât. De altfel, lipsa luminilor face din trotuar un loc preferat de către tineretul român, acolo fiind favorizate flirturile, idilele, aventurile mai mult sau mai puţin galante. Ei, este de înţeles!
O cât mai grabnică adoptare a unei legi a prostituţiei ar contribui la decongestionarea trotuarelor, expresia a face trotuarul tinzând tot mai mult să devină de domeniul trecutului, lăsând loc, poate uneia noi a face bordelul, mult mai inofensivă, bazată pe carte de muncă, asistenţă medicală, diverse dotări. Să fim încrezători!
Întâlnim şi numeroase situaţii când vreun şofer abţiguit sau neatent, printr-o manevră de el ştiută, atacă tranşant trotuarul, în defavoarea carosabilului, mai trecându-şi la activ o nefericită experienţă. Vedeţi, trotuarul are căutare şi din acest punct de vedere! Bătrânetul ţării, care, de regulă, excelează prin mişcări lente, este cel mai afectat, luând-o mai greu la picior în faţa şoferului zurbagiu. În mediul nostru rural, trotuarul, când este asortat cu pomi, serveşte buna cauză a priponitului animalelor de curte, colorând peisajul, dând sevă de viaţă aşezărilor noastre Ceea ce nu este de ici, de acolo. Poţi lua şi după aceasta pulsul aşezării. Poţi constata cu uşurinţă trainica legătură dintre oameni şi dobitoace. Ce frumos! (Ionel Bejenaru)