Vorbind, în cadrul conferinţei de presă după întâlnirea oficială cu premierul Vlad Filat, despre acordurile de asociere, comerţul liber şi ridicarea regimului de vize, Barroso şi-a exprimat speranţa că de ele vor putea beneficia şi transnistrenii, că acestea ar putea fi parte a soluţiei pentru asigurarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.
Subliniind că UE pledează pentru reglementarea paşnică a conflictului pe Nistru, Barroso a precizat că UE nu pune în relaţie directă rezolvarea problemei transnistrene cu perspectiva integrării europene a RM. A fost o remarcă pe care abia o sesizăm în discursul său ţinut la Palatul Naţional.
Acolo el a spus că „progresul realizat în vederea soluționării diferendului transnistrean reprezintă una din prioritățile politicii externe a UE” pentru spaţiul învecinat cu ea, şi că UE îşi propune să creeze „o realitate nouă, în care toți cetățenii Republicii Moldova, fără excepție (s.n.), să se poată bucura de toate aceste beneficii ale unui sistem politic și economic modern și eficient, care să respecte drepturile lor fundamentale”.
Înainte de a reacţiona presa prorusă, a reacţionat presa de la Moscova. „UE este pregătită să renunţe la pretenţiile sale asupra Transnistriei”, a titrat regnum.ru, agenţia informaţională federală a Rusiei, portavocea „electronică” a neoimperialismului rusesc, imediat după încheierea sus-numitei conferinţe de presă. E curios că, pentru prima dată, oamenii lui Putin vorbesc despre integrarea europeană ca despre o luptă a UE pentru teritoriul RM. Acum, conform acestei logici, UE ar renunţa la „pretenţiile” sale asupra teritoriului RM din stânga Nistrului.
Admiţând că poate accepta RM în UE şi până la rezolvarea conflictului transnistrean, Bruxelles-ul ar urma, la rugămintea AIE, scenariul cipriot, de divizare a ţării în două teritorii distincte, pe principii etnice, una dintre care face parte din UE, iar cealaltă nu, strigă avocaţii imperiali la Chişinău. Ceea ce, de altfel, nu este adevărat. Membru al UE este întreg Ciprul.
Alta e că partea turcă a acestuia nu beneficiază de avantajele pe care le oferă această calitate.
Dl Barroso nu este primul care lansează această idee la Chişinău. Până la el, despre posibilitatea ca RM să devină membră a UE înainte de a reuşi să rezolve problema transnistreană, a vorbit, în iunie 2012, Manfred Grund, membru al Comisiei de politică externă al Bundestag-ului german şi preşedinte al Forului Germania – RM.
Ce îi supără în cazul dat pe ruşi? Nu e greu de ghicit. Dacă integrarea europeană a RM nu mai depinde de conflictul transnistrean, înseamnă că nu mai depinde nici de Moscova. Rusia nu mai poate folosi pârghia transnistreană pentru a ne ţine în ţarcul ei. Europa conştientizează, a spus Grund astă vară, că regiunea transnistreană este folosită de Moscova drept cap de pod pentru a-şi ţine vecinii în zona de influenţă a Federaţiei Ruse. Schimbarea de macaz a europenilor a fost determinată, fără îndoială, de planurile lui Putin de refacere a sferei de influenţă a Rusiei în spaţiul postsovietic, de proiectul Uniunii Eurasiatice.
Dar mai este un aspect. Transnistrenii vor fi puşi în situaţia de a face faţă tentaţiei occidentale. Nu cumva se teme Moscova că ei nu vor rezista?
Jurnal.md