Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Economic
Fapt divers
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Mondene
Religie
Caricaturi
Evenimente
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
17914
De la 07 Ianuarie 2003
122877981

Scrisoare Pastorală la Naşterea Domnului 2009 pentru românii din Ungaria

  • 27 December 2009, 23:00
Siluan,
din mila lui Dumnezeu, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Romane din Ungaria
Iubitului cler, cinului monahal si dreptmaritorilor crestini din Episcopia noastra, har, binecuvantare si pace de la Dumnezeu Tatal, iar de la noi parinteasca dragoste si frateasca imbratisare!
ubiti frati si surori in Hristos Domnul,
A mai trecut inca un an si din nou colindul cel sfant si bun bate la poarta sufletului nostru cu frumusetea sa cea negraita, pentru a ne vesti din nou Nasterea Domnului. Si prin ajutorul lui Dumnezeu, in acest an parca mai mult ca altadata, vestea cea buna a Nasterii Mantuitorului ne-a fost adusa si noua, dreptmaritorilor romani din Ungaria, prin glasul fratilor nostri intru Hristos din Romania, dar nu numai, care au colindat cu inima buna in Catedrala noastra Episcopala din Jula, dar si in alte biserici, in aceasta vreme binecuvantata a Craciunului.
Colindul nostru romanesc a rasunat cu multa gingasie si in sufletele fragede ale celor mai iubiti dintre romanii care vietuiesc in aceasta tara, daca ar fi sa ne gandim la un titlu sugestiv de carte romaneasca: „Cel mai iubit dintre pamanteni", a lui Marin Preda, adica in sufletelele copiilor si nepotilor Domniilor Voastre, pe scena Centrului Cultural de la Liceul Romanesc „Nicolae Balcescu" din Jula. Ne-am gandit ca acest frumos obicei traditional romanesc si anume mersul cu colinda, poate sa fie un bun prilej de a incerca sa oferim celor mai tineri dintre noi posibilitatea de a se apropia mai mult de Biserica si de Dumnezeu, iar celor mai in varsta poate sa le aduca bucurii si hrana sufleteasca, daruri de mare pret care consfintesc
Darul cel mai mare pe care Dumnezeu il face omenirii, deci si noua, acum la Craciun: pe Insusi Fiul Sau, nascut din Maica Fecioara, pentru mantuirea lumii.
De ce este atat de important colindul, la noi, la romani? Mai intai pentru ca l-am mostenit cu sfintenie de la cei mai mari decat noi, de la inaintasii nostri si inca se mai pastreaza acest frumos obicei pana in ziua de azi. Apoi, chiar daca colindatorii nu ar fi dintre credinciosii care participa in fiecare duminica la slujbele Bisericii, totusi trairile pe care le au ei in vremea cand dau din nou viata acestui frumos obicei sunt destul de mari pentru a-i face sa inteleaga, macar si in parte si sa transmita si altora ceea ce se intampla la Craciun si care este darul lui Dumnezeu pentru noi, oamenii.
Si daca ne gandim si la faptul ca una dintre conditiile de baza ale modului de lucru a lui Dumnezeu cu noi, oamenii, este respectarea deplina a libertatii de miscare, atunci intelegem si mai bine ca tot ceea ce se face pentru binele sufletului crestinului si a omului in general, trebuie sa se faca de buna voie si in deplina libertate, pentru ca doar el singur poate alege sa deschida, sau nu, usa sufletului sau pentru credinta in Dumnezeu. Dar cat de mult bine nu ii va face acest lucru?
De fapt si noi, credinciosii romani din Ungaria, suntem obisnuiti cu frumusetea colindelor si atunci cand Dumnezeu ne ofera din nou prilejul de a le asculta sau canta, sufletele noastre se usureaza si se umplu de bucurie. Iar in zilele acestui veac, pe care a randuit Dumnezeu sa le traim, cum sa nu fie prea binevenita in sufletele noastre pacea si bucuria pe care Dumnezeu ni le harazeste la Craciun?
Iubitii mei fii sufletesti,
Oare aceasta pace si bucurie, despre care vorbeste si Sfanta Scriptura, au fost starile sufletesti care au insotit inca de la inceput venirea in aceasta lume a Mantuitorului nostru Iisus Hristos? Desi, cu siguranta, ele au fost partea celor alesi ai lui Dumnezeu, intre care cel dintai si la loc de cinste se numara Maica Domnului, sau Fecioara Maria si Dreptul Iosif, totusi marturiile Cartii Sfinte ne spun ca ele au fost amestecate si cu alte trairi si din pacate, nici macar un eveniment atat de mare, precum a fost coborarea lui Dumnezeu pe pamant si inomenirea lui, nu a schimbat in mod obligatoriu viata oamenilor in bine.
Poate ca nici nu era cazul, caci fara libertate orice valoare se denatureaza sau isi pierde sensul. Bucuria a fost amestecata cu teama chiar si in sufletul Sfintei Fecioare. La vestea pe care Arhanghelul Gavriil i-a adresat-o Maicii Domnului la Bunavestire, desi aceasta a inceput prin cuvintele: „Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei" (Luca, 1,28), totusi sufletul ei s-a tulburat si nu putea intelege ce i se intampla si ce inseamna acest salut adresat ei de catre inger. Dar mai apoi bucuria ei nu cunoaste hotar.
Dreptul Iosif, intelegand ca Fecioara Maria are in pantece un Fiu, se tulbura si la inceput vrea sa o paraseasca, gandindu-se omeneste la acest lucru si la explicatiile lui. Dar dupa ce afla de la inger despre interventia minunata a lui Dumnezeu, prin umbrirea Duhului Sfant, unica in istorie, de altfel, in acest sens, se linisteste si o ia pe Maria de sotie, indeplinind astfel planul lui Dumnezeu.
Pastorii, care isi vedeau linistiti de treaba lor, vazand slava Domnului care a stralucit imprejurul lor si pe ingerul din cer ce le-a vestit Nasterea lui Iisus Hristos, „s-au infricosat cu frica mare" (Luca 2, 9), dar mai apoi, vazand Pruncul nascut, culcat in iesle, s-au bucurat si au vestit si altora cuvantul ce le-a fost spus lor.
Magii de la Rasarit, vazand ca steaua a pierit dinaintea lor atunci cand au batut la portile Ierusalimului, s-au necajit, dar dupa ce au aflat de la arhiereii si carturarii poporului de la curtea regelui Irod „unde era sa se nasca Hristos" (Matei 2, 4), adica in Betleemul Iudei, au pornit cu multa dragoste sa I se inchine Acestuia, ca Unui Imparat si s-au bucurat cu bucurie mare foarte (Matei 2, 10).
Mamele pruncilor ucisi din cauza maniei si a temerii lui Irod de a-si pierde tronul, s-au intristat cu multa durere, iar sufletele lor, dimpreuna cu cel al Rahelei, sotia lui Iacov, nu au mai vrut sa se mangaie, pentru ca pruncii din Betleem, de doi ani si mai in jos, nu mai sunt, fiind rapiti de la sanul lor si ucisi cu atata cruzime de ostasii lui Irod (Matei 2, 16-18). Mangaierea lor, probabil ca avea sa vina mult mai tarziu, cand vor fi inteles valoarea jertfei si mai ales dupa ce vor fi vazut sufletele fiilor lor impreuna cu sufletele celorlalti Sfinti Mucenici ai Bisericii Crestine in ceruri, alaturi de Domnul Iisus Hristos, Cel Inviat si Proslavit. Abia atunci vor fi inteles ele cu adevarat valoarea darului lui Dumnezeu. Cu siguranta ca si sufletul Maicii Sfinte si al Dreptului Iosif s-au necajit si au suferit indestul in lungul drum al pribegiei facut in tara Egiptului, impreuna cu Pruncul Iisus, pentru a-I scapa Acestuia viata din mainile lui Irod. Dar pe toate le-au primit cu multumire si multa rabdare, stiind ca au de indeplinit un plan dumnezeiesc si ca mana lui Dumnezeu a fost cu ei in toate incercarile.
Iubiti frati si surori de acelasi neam si aceeasi credinta,
Destule sunt marturiile care ne vorbesc si noua despre realismul cuvintelor din Sfanta Scriptura, care il prezinta pe om si viata lui exact asa cum este ea, cu bune si rele. Ar fi fost de prisos sa citim o carte in care ni se vorbeste doar despre puterea covarsitoare a Lui Dumnezeu si despre felul in care El intervine in lume si are intotdeauna parte de biruinta. In acest caz probabil ca ar fi trebuit sa ni se spuna despre Nasterea Fiului lui Dumnezeu in familia Cezarului de la Roma si nu in sanul unei familii sarace, intr-o simpla pestera din Betleem. Ar fi avut cu totul alta rezonanta un astfel de eveniment si probabil ca mai multe sanse de reusita. Cel putin dupa logica noastra omeneasca, dupa modul nostru de a gandi. Dar cu siguranta ca atunci majoritatea covarsitoare a neamului omenesc, care se compune din oameni simpli si mai putin avuti, ar fi ramas mai departe intru suferinta, iar nemultumirea acestora, chiar la adresa lui Dumnezeu, ar fi avut un oarecare temei.
Nu este asa Dumnezeul nostru! Cu siguranta ca dragostea Sa pentru om, pentru faptura Sa si pentru lucrul mainilor Sale a fost cea care L-a condus dintru inceput la aceasta mare lucrare de facere a neamului omenesc. Tot aceasta dragoste dumnezeiasca L-a coborat pe Dumnezeu din cer, de la dreapta Parintelui Ceresc, pentru a se face si Fiu al Omului, Prunc firav, asemenea noua si pentru a trai alaturi de noi viata noastra, exact in felul in care o traim si noi. Si pentru a nu fi acuzat ca Isi alege pe cele mai bune si noi nu putem avea acces la El, a hotarat sa se nasca dintr-o familie saraca, in Betleemul Iudeei. Acest fapt si toate cele pe care le-a facut de-a lungul intregii Sale vieti, daruita dintru inceput lui Dumnezeu Tatal, sunt ceea ce noi intelegem si afirmam cu tarie ca este darul lui Dumnezeu facut noua.
Dumnezeu vine in intampinarea noastra si vrea sa fie impreuna cu noi. Despre aceasta vorbeste cu prisosinta Sarbatoarea Craciunului si colindele pe care le cantam cu drag in aceasta vreme. Despre aceasta credem ca este de datoria noastra sa le vorbim si celor mai tineri decat noi. Sta in puterea Fratiilor Voastre si a harului lui Dumnezeu sa le vestiti si copiilor vostri despre Nasterea cea minunata a Fiului lui Dumnezeu si mai ales despre lucrarea Sa cu oamenii, care continua neincetat pana in ziua de astazi. Faceti-i sa inteleaga ca Domnul Cel din veci Nascut, Domnul cel far'de-nceput din Tatal, este in acelasi timp Om asemenea noua, Frate al nostru care ne insoteste in fiecare clipa a vietii noastre, daca si noi vom dori aceasta.
Dar daca, alegand pacatul, Ii vom intoarce spatele si vom trai in viata pamanteasca doar dupa bunul nostru plac, atunci tot El este Cel care se va arata Drept Judecator, rasplatind fiecaruia dupa cele ce a facut. De ce sa nu ne impartasim si noi de dragostea Stapanului si de ajutorul Sau, oferit noua si la intreg neamul omenesc cu atata generozitate, dar si cu atata sacrificiu! Sa ne incalzim, asadar, sufletele cu frumusetea colindului si sa le pregatim si pentru ostenelile pe care le cere lupta fiecaruia dintre noi cu pacatul si cu noi insine, lupta noastra cea de toate zilele. Si astfel, bucurandu-ne si noi, asemenea pastorilor si magilor, sa ne fie de mult folos sufletesc acest mare Praznic al Nasterii Domnului in tot anul care va veni si in toate zilele vietii noastre!
Al vostru, al tuturor, de tot bine voitor si catre Domnul rugator,
Siluan
Episcopul Eparhiei Ortodoxe Romane din Ungaria

Data in Resedinta noastra Episcopala din Jula, la Praznicul Nasterii Domnului, in Anul Mantuirii 2009.
Romanian Global News

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Scrisoare pastorală la sărbătoarea Naşterii Domnului a IPS Ioan Robu
Jocul Erzsii
Horoscop
Udrea cea ruşinoasă!
Locuinţă incendiată intenţionat
Incendiu cu victimă la Gorbăneşti
Incendiu provocat de o aerotermă uitată în priză
2009 – un an excelent pentru fondurile mutuale
Tatăl teroristului nigerian avertizase SUA despre "radicalizarea" fiului său
Petrică Gâscă, doctorand, cântăreţ în metroul din Lille,
ne vorbeşte despre Crăciunul franţuzesc
Misteriosul american care câştigă bani la cazinourile din Las Vegas
pentru a ajuta săracii
Teroristul nigerian Umar Farouk Abdulmutallab - un tânăr strălucitor
era "visul oricărui profesor"
Războiul din jurul Legii Educaţiei Naţionale
Băsescu, Boc şi Udrea au petrecut, sâmbătă seara, la o vilă din Sinaia
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog