Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş – ocrotitorul pompierilor

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş a fost ales de pompierii militari şi civili ca ocrotitor şi izbăvitor datorită calităţilor pe care bătrânul ierarh le-a avut, de ascultător şi smerit, dar mai ales de viteaz şi biruitor în lupta cu puterea focului.
Dacă în fiecare an, la 13 septembrie, pompierii români aniversează rememorarea Bătăliei din Dealul Spirii când pompierii din Bucureşti comandaţi de căpitanul Pavel Zăgănescu a înfruntat armata otomană venită să înăbuşe aspiraţiile legitime ale revoluţionarilor români, la 15 septembrie aceştia îl cinstesc ocrotitorul şi izbăvitorul lor – Sfîntul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş. Născut Iacov şi rămas orfan de tată de mic, mama sa îl trimite să înveţe carte la Ohrida, pe când avea 12 ani. La 15 ani intră în Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului, iar după cinci ani pleacă pe muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator, unde este călugărit cu numele de Iosif. În anul 1650, în luna iulie, deşi avea 82 de ani, Cuviosul Iosif este hirotonit arhiereu şi instalat Mitropolit al Timişoarei. Rămâne în scaunul mitropolitan timp de trei ani, după care datorită vârstei înaintate, se retrage la mânăstirea Partoş. La sfârşitul verii lui 1656 s-a isprăvit la vârsta de 87 ani. Tradiţia spune că în momentul adormirii sale clopotele mănăstirii au început să bată fără să le tragă cineva. Trupul mitropolitului a fost aşezat într-un mormânt zidit în naosul bisericii mănăstireşti, în dreptul uşii de intrare.
În toamna anului 1653, cetatea Timişoarei a fost supusă unui lung jaf şi distrugeri din partea turcilor care au dat foc oraşului. Episcopul, deşi bătrân - avea pe atunci peste 85 de ani, nu a fugit ca un fricos, ci a stat ca un viteaz, biruind puterea focului prin rugaciune, căci Dumnezeu a trimis ploaie năprasnică şi astfel focul a fost stins. Toţi credincioşii Timişoarei s-au bucurat şi au recunoscut că episcopul lor a fost ascultat de Dumnezeu, căci focul a fost stins prin rugăciunile fierbinţi ale bătrânului ierarh. Pompierii militari şi civili şi-au ales ca ocrotitor şi izbăvitor pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou tocmai datorită calităţilor pe care bătrânul ierarh le-a avut de ascultător şi smerit, dar mai ales de viteaz şi biruitor în lupta cu puterea focului.
Cine citeşte cu atenţie acatistul acestui mare sfânt şi cunoaşte viaţa pompierilor constată multe asemănări. Şi asta pentru că Sf. Ierarh cel Nou a fost smerit, iar pompierii au această virtute, sfântul ierarh nu a fost un fricos şi nu s-a temut de turci şi nici de foc, aşa cum nici pompierii nu s-au temut de turci în 13 septembrie 1848 în Dealu Spirii şi nu se tem de foc, sacrificându-şi de multe ori chiar şi viaţa.
SUBOFIŢER RELAŢII PUBLICE
Plt., Dorina LUPU