Nu putem sti daca astazi se ocupa vreun psiholog de Dan Voiculescu, dar in trecut cu siguranta a fost dat in grija unuia, si inca foarte bun. Stim si numele acestui profesionist, Giuvelea N., si iata notitele referitoare la clientul sau:
„Dotat cu un fizic placut este un tanar simpatic cu o inteligenta nativa sclipitoare(…), o desteptaciune si prezenta de spirit care-l ajuta sa se descurce usor in cele mai dificile situatii. In ciuda acestor calitati exceptionale(…) este smecher si prudent, dar aceasta prudenta este primordiala, adica prudenta de aparare a animalului in fata pericolului ce-l ameninta.
Ingamfat si orgolios din fire, pierde mult din caracterul pozitiv al rezultatelor pe care s-ar putea sconta“ (sursa aici).
Putem conta pe profesionalismul locotenentului major Giuvelea, caci putini ajung sa-si cunoasca clientii la fel de bine precum o faceau securistii, care in plus beneficiau si de o experienta colosala in lucrul nemijlocit cu “materialul uman”.
In aceasta caracterizare vom gasi cheia multor comportamente aparent inexplicabile ale magnatului de astazi, a carui colaborare cu Securitatea tocmai a fost constata definitiv si irevocabil de catre Curtea Suprema de Justitie.
Pana la urma cat de mult il afecteaza acest verdict pe Dan Voiculescu? Cam cat o pala de vant sau un junghi in sale. Confortul si masinile nu i le poate lua nimeni si nici trustul media atat de influent. Mai mult, deocamdata cariera sa politica este pusa la adapost. In mai 2010, la doua decenii de la caderea regimului Ceausescu, legea lustratiei era aprobata de catre Parlamentul Romaniei.
Colaboratorii Securitatii intrau in imposibilitatea de a detine demnitati publice pe o perioada de 5 ani.
Insa la mai putin de o luna distanta, Curtea Constitutionala declara neconstitutionala aceasta lege, readucand Romania la “invidiatul” statut de singura tara est-europeana fara o lege a lustratiei functionala si linistind in acelasi timp inima sprintara a lui Dan Voiculescu, despre care se vorbeste ca viseaza la functii inalte. Desi la acea data, democrat-liberala Roberta Anastase promitea modificarea legii in acord cu remarcile Curtii Constitutionale, oale si surcele s-au ales de acele vorbe.
Dar Dan Voiculescu este un om “smecher si prudent” si, din clipa in care verdictul de colaborare a devenit irevocabil, pericolul care-l ameninta nu mai putea fi ignorat. Lucirea de cutit a legii lustratiei ii lumineaza cel mai urat cosmar, acela in care Traian Basescu isi duce mandatul pana la capat in timp ce el, “tanarul simpatic”, este silit incepand cu 2012 sa iasa la pensie.
Daca razboiul suspendarii va reizbucni, lustratia este un atu mult prea important in mana lui Basescu pentru ca Voiculescu sa nu incerce din timp anularea lui. Tocmai de aceea verdictul de astazi l-a gasit pe Voiculescu cu lectiile facute: “Procesul va continua la CEDO. Demersurile juridice sunt deja pregatite”.
Dar “tanarul simpatic” este si “ingamfat si orgolios din fire”, iar firea nu-l lasa pe Voiculescu sa nu incerce sa cucereasca si posteritatea, dupa ce a imblanzit prezentul. Fundatia sa, functiile de stat la care ravneste, sunt toate menite sa-i castige acea onorabilitate fara de care nimeni nu poate muri cu mandrie sub ochii nepotilor.
Voiculescu stie ca, dupa ce caciulile prostimii se ridica respectuos in fata buzunarelor sale, la spate multimea-i va sopti ranjind porecla securista: “Felix”. Si nici o soapta nu injunghie-n sale atat de dureros precum soapta multimii, care apasa precum blestemul biblic sapte generatii deasupra unei spite.
Grija pentru imagine nu are nimic de-a face aici, caci nu imaginea, ci banii sunt fundatia pe care si-a ridicat Voiculescu mandatul de senator. Pentru Dan Voiculescu, imaginea nu e scop, ci mijloc, si-l poate apara doar in fata prezentului. Dar verdictul de astazi, “definitiv si irevocabil” (o dulce putere a cuvintelor), il lasa pe Voiculescu gol in fata posteritatii, acolo unde nepotii sai vor trai.
Dar acest verdict vorbeste si despre esecul anti-comunistilor romani. Impardonabil este ca, la doua decenii dupa 1989, Dan Voiculescu isi permite sa poarte o astfel de lupta din pozitia de senator si om politic influent. “Apelul catre lichele” nu este astazi altceva decat imnul infrantilor, imnul celor care au crezut ca bunul simt ii va determina pe acestia sa faca pasul in spate. “Vae victis, vivat victor”, si astazi gloria e a lui Dan Voiculescu, care-si va apara dreptul de om la CEDO, in timp ce altii isi apara dreptul de victima a comunismului in fata viermilor din mormant.
Daca astazi ar mai fi, sfatul psihologului Giuvelea N. catre clientul sau Dan, “tanar simpatic cu o inteligenta nativa sclipitoare”, ar suna astfel: “Tovarase, ca sa traiesti mult si ferice pe pamant, e important ca noaptea sa dormi bine si ziua sa-ti pupe multi mana. Asa ca pune-i pe liber pe baietii aia tineri de la televizor si angajeaza in loc cativa avocati seriosi care sa-ti apere dreptul de om si de tovaras.”
Vlad MixichM