Ignoraţi de autorităţi şi istorici, sătenii din Tărtăria, judeţul Alba, îşi fac singuri muzeu cu plăcuţele descoperite în 1961 şi considerate de italieni cele mai vechi scrieri din lume.
Cazul" Tărtăria şi plăcuţele cu primele scrieri din lume, descoperite în pământul miriştilor din sat în 1961 de arheologul Nicolae Vlassa de la Cluj, au fost prilej de multă vorbărie, controverse şi hâră între istorici. Şi este un exemplu de superficialitate şi indolenţă a autorităţilor, dar şi de lipsă de respect pentru meserie şi adevăr din partea istoricilor români.
Colegii arheologului Vlassa au ajuns până acolo încât l-au suspectat că a confecţionat singur plăcuţele şi le-a pus în pământ pentru ca apoi să se umple de glorie. Cu alte cuvinte, că ar fi vorba de o mistificare a istoriei, o făcătură românească menită să alimenteze orgoliul unui popor slab, fără o istorie clară şi fără identitate.
Şi astăzi există detractori ai descoperirii. Nici ei şi nici susţinătorii descoperirii nu au mers însă cu râvnă şi determinare până la capăt. Nu au demonstrat nici unii dacă au sau nu dreptate. Nu au făcut efortul de a căuta ceea ce meseria lor le-o cere: adevărul. Aşa a ajuns un italian, Marco Merlini, cercetător la Institutul de Istorie Veche de la Roma, să coboare el în pivniţele muzeului de la Cluj, unde a scotocit şi a găsit osemintele descoperite lângă plăcuţe. Le-a luat şi a plecat cu ele spre laboratoarele de la Roma, le-a datat şi le-a studiat în detaliu, cu instrumente performante, şi a confirmat ipotezele profesorului Vlassa: că sunt de la 5370-5140 î.Hr., adică înainte cu 2000 de ani de scrierea sumeriană, considerată prima din lume. După 42 de ani de bâjbâieli şi suspiciuni, concluzia istoricului italian este categorică: Analiza noastră asupra tăbliţelor respinge ipoteza conform căreia acestea sunt falsuri moderne sau antice, sau importuri din Orientul Mijlociu. Gheorghe Lazarovici (n.r. - istoric clujean) şi cu mine am verificat şi am constatat că tăbliţele sunt făcute din acelaşi material, material procurat din surse locale, şi conţin o cantitate mică de argilă şi una mare de nisip".
O femeie a făcut istorie: Milady de Transilvania
Oasele lângă care au fost găsite plăcuţele cu o scriere preistorică" au fost, spun arheologii, ale unei preotese-vrăjitoare. Suferea de o boală osoasă, avea coloana strâmbă şi-şi târa un picior. Cocoşată şi şchioapă, Milady de Transilvania" a dat peste cap comunitatea istoricilor internaţionali pentru că a intrat în pământ cu 7.000 de ani în urmă, lângă halta din Tărtăria, şi a luat cu ea secretul unor plăcuţe de lut pe care avea scrise incantaţii, texte sacre, doar de ea dezlegate, doar de ea ştiute.
Milady a intrat şi în cataloagele internaţionale de arheologie şi în compendiile de scrieri străvechi. Testele cu C14 şi testele Röntgen i-au stabilit vârsta, vechimea şi bolile de care suferea. Misterul plăcuţelor din mormântul ei îi frământă însă şi astăzi pe arheologii şi istoricii din lumea întreagă. Nu însă şi pe cei români într-atât încât să clarifice ei lucrurile.
(Romanian Global News)