Odată porcul cumpărat, urmează sacrificarea. Dacă cumpărătorul porcului este orăşean, cel mai recomandat este ca odată cu negocierea cumpărării porcului să se cadă la înţelegere cu proprietarul ca sacrificarea să se facă în curtea acestuia. De asemenea, este foarte important pe cine angajăm să facă sacrificarea şi pârlirea. Este nevoie de un casap priceput, care să ştie rostul porcului, de la sacrificare până la tranşare. Un casap bun, va înjunghia porcul la gât, cu înţeparea inimii, făcând o tăietură îngustă. Un casap nepriceput va face o tăietură urâtă, iar porcul se va chinui mult până-şi va da duhul. Dacă dorim să preparăm sângerete, musai, înainte de înjunghiere, trebuie să avem pregătit un vas emailat sau din plastic, în care să colectăm sângele. Sângele se va bate imediat cu sare, pentru a nu se coagula.
Odată porcul înjunghiat, tradiţia cere ca proprietarul lui să-i cinstească pe casap şi cei din jur cu un pahar cu ţuică. Să fie de sufletul porcului şi întru sănătatea celui care l-a crescut!, este urarea potrivită acestui moment. După ce s-a îndeplinit şi acest ritual, casapul purcede la pârlire.
Cel mai bine ar fi ca porcul să fie pârlit cu paie. Paiele trebuie să fie bine uscate şi curate, adică neburuienoase, pentru că buruianul poate transmite şoricului un miros neplăcut. Şi iar suntem la mâna pricepută a casapului. Dacă acesta nu va şti cum să potrivească focul din paie, riscă ca prin unele locuri, unde pielea este mai subţire, s-o ardă, sau să rămână numai opărită.
Dacă pârlim porcul cu butelia de gaz, să avem grijă în a potrivi flacăra în arzător, pentru a nu arde pielea. Pârlirea odată terminată, se spală bine porcul cu apă caldă şi se răzuieşte pielea cu lama cuţitului sau se freacă cu peria de paie, până spre albire, adică şoriciul primeşte culoarea alb-gălbuie. Frecăm pielea cu puţină sare şi acoperim porcul cu ceva materiale textile, pentru a se frăgezi şoriciul. În acest timp mai cinstim odată casapul şi pe cei care ne ajută, dar cu grijă, mai ales că urmează desfacerea porului, iar casapul trebuie să fie cu curaj dar şi cu mintea limpede.
(Lucullus va urma)